Ce se întâmplă dacă nu mă schimb?

what if i don’change

Dr. Joseph Nicolosi

Aiuta con un piccolo contributo
con PayPal Bancomat o Carta di credito:

De-a lungul timpului au venit mulţi oameni la mine la birou pentru a-mi solicita ajutorul în schimbarea orientării sexuale. Homosexualitatea nu se potrivea cu viziunea lor de viaţă. Nu li se părea normală. Pentru astfel de oameni, este evident că o relaţie homosexuală nu corespunde sinelui lor şi nici alcătuirii lor fizice şi emoţionale – pentru relaţii cu sexul opus.

SOSTIENI INIZIATIVE MISSIONARIE!
Con il tuo 5 per 1000 è semplice ed utilissimo.
Sul tuo 730, modello Unico, scrivi 97610280014

Terapia pentru reorientare este însă un proces lung şi dificil, şi fără garanţii ale succesului. Ce se întâmplă dacă un om nu se schimbă? Se alege cu ceva în urma acestei încercări?

Lumea este deseori surprinsă să audă că în terapia pentru schimbare se vorbeşte destul de rar despre sex. De fapt, este o greşeală pentru orice psihoterapie să se concentreze pe un singur aspect. Clienţii vin cu o problemă de care vor să scape – tulburări legate de alimentaţie, obsesii pentru jocurile de noroc sau atracţii nedorite faţă de acelaşi sex – însă o terapie corectă se adresează întregii persoane.

Întotdeauna le spun clienţilor mei, la prima şedinţă, “regula nr. unu este nu accepţi nimic din ce spun dacă nu ti se pare adevărat pentru tine”. Experienţa clientului, indiferent care este aceasta, trebuie să prevaleze întotdeauna faţă de teorii preconcepute. Teoria reorientării sexuale afirmă că originea atracţiilor faţă de acelaşi sex constă în anumite nevoi emoţionale şi de identificare cu acelaşi sex, iar clientul este liber să accepte sau să respingă această premiză. Dacă acest lucru nu i se pare adevărat în cazul lui, poate decide să plece după prima sau a doua şedinţă.

Dacă continuă, terapia îi va oferi un “mediu suport”, o ocazie în care să-şi poată explora, retrăi şi asimila traumele din trecut. Începe să se desprindă de vechile mecanisme de auto-sabotaj. Începe să de dezvolte emoţional, depăşind singurătatea cronică şi izolarea emoţională care l-au limitat până acum, şi începe să investească emoţional în relaţii autentice.

IL TUO 5 per mille VALE MOLTISSIMO
per gli ultimi, per chi e' sfruttato, per difendere la vita
sul tuo 730, modello Unico,
scrivi il codice fiscale degli Amici di Lazzaro: 97610280014

 

Prin relaţia cu terapeutul, clientul descoperă cum este să se deschidă emoţional către un alt bărbat – să-i dezvăluie acele sentimente adânci de ruşine. Primeşte din partea acestuia acceptare faţă de propria persoană, faţă de locul în care se află la acel moment din viaţă, indiferent dacă se schimbă sau nu. Acest exerciţiu este întotdeauna profund terapeutic.

Pe lângă îmbunătăţirea capacităţii de a construi prietenii autentice cu bărbaţii, clientul va descoperi şi relaţiile mai sănătoase cu femeile – învăţând să nu mai încalce acele graniţe dintre bărbaţi şi femei, dintre eul său masculin şi tabăra feminină.

Învaţă, de asemenea, să se cerceteze cu seriozitatea corespunzătoare – fără acuze inutile şi exagerate – şi, în acest proces, să facă o mai bună distincţie între criticile constructive şi distorsiunile izvorâte din ruşine. Aşa cum a spus-o un client:

“În trecut, mă judecam în cel mai rău mod cu putină şi aveam o părere foarte proastă despre mine. Acum însă, ştiu bine ce vreau şi ce am nevoie – putere în voce şi o comunicare interpersonală mai profundă.”

În timp, el îşi dezvoltă convingerea că trebuie să-i accepte pe cei din viaţa lui aşa cum sunt, fără a deforma realitatea pentru a-i face să pară mai buni decât sunt. Apoi, orice suferinţă sau ură faţă de părinţi sau prieteni se transformă într-o acceptare benevolă: “Aşa erau ei.” “În felul lor, ştiu că părinţii mă iubeau.” “Şi ceilalţi băieţi aveau temerile lor.” Aici, bărbatul ajunge să înţeleagă anumite ataşamente pe care şi le-a format, acum cu o atitudine onestă şi de compasiune, chiar şi faţă de cei ce l-au făcut să sufere.

Un bărbat mi-a spus:

Noaptea trecută am avut o discuţie cu mine însumi despre a da altora. Acum am o empatie mai mare faţă de ceilalţi oameni, pentru că acum îmi pot percepe mai bine sentimentele.

Cred că am terminat-o cu ascunderea de mine însumi şi vreau ca la final să pot avea relaţii mai profunde cu oamenii.

În loc să se axeze pe schimbarea orientării sexuale, scopul principal al terapiei noastre este de fapt să-i înveţe pe oameni să se relaţioneze cu alţii de pe o poziţie de autenticitate, deschidere şi sinceritate. Această atitudine o numim Poziţie Afirmativă – persoana îşi corelează sentimentele cu manifestările exterioare – parafrazând pe Fosha, care defineşte omul sănătos ca fiind persoana care simte şi face în mod activ.* Şi noi credem că “a face şi a simţi” constituie componenta esenţială în tratarea atracţiilor homosexuale: să-l înveţi pe om să trăiască şi să iubească cu adevăratul său eu. Când ajunge să facă aceasta, atracţiile sale homosexuale se vor reduce foarte mult şi în cele din urmă vor dispărea.

Pe lângă această dezvoltare în relaţionarea cu ceilalţi, clientul învaţă să respingă Poziţia de Ruşine care l-a paralizat până acum. Aşa cum explica un client:

“Simt în piept greutatea adevărului că timp de 40 de ani mi-am trăit viaţa nefăcând nimic; frică de bărbaţi, frică de femei, frică de viaţă. Am lăsat această ruşine să mă separe de oameni.”

Clientul ar trebui să aibă la finalul terapiei o mai bună înţelegere a cauzei pentru care a avut acele atracţii atât de străine pentru firea lui. Dacă doreşte, poate continua să le reducă şi mai mult.

Ce se întâmplă însă cu clientul care nu se poate schimba; va fi abandonat într-o stare incertă – nici heterosexual, dar incapabil să mai aibă relaţii intime cu bărbaţii? Adevărul este că clientul nostru nu a avut niciodată relaţii intime cu bărbaţii. De aceea a venit la terapeut. A venit şi pentru că crede că adevărata intimitate sexuală cu o persoană de acelaşi sex este de fapt imposibilă: erotismul homosexual pur şi simplu nu corespunde designului său biologic şi emoţional şi nu reflectă cine este el la un nivel mai adânc.

Desigur, unii clienţi îşi schimbă în tip viziunea de viaţă. “Jason” a abandonat recent terapia pentru reorientare, pentru a se implica într-o relaţie homosexuală. A ajuns să creadă, contrar percepţiei iniţiale, că homosexualitatea este compatibilă cu credinţa lui religioasă. Viziunea lui s-a schimbat atât de mult încât am convenit împreună că avem opinii diferite asupra înţelesului homosexualităţii şi am întrerupt relaţia profesională. Mi-a spus: “Nu mi-am schimbat orientarea sexuală, dar pot spune că am învăţat să fiu eu însumi”.

Alţi bărbaţi încep terapia identificându-se ca homosexuali. Cu ei, stabilim de la început că pe parcursul şedinţelor nu vom aborda subiectul schimbării orientării sexuale, ci alte probleme de viaţă. Lucrăm astfel la capacitatea de relaţionare intimă, probleme cu respectul de sine, ruşine interioară, traume din copilărie şi căutarea unei identităţi.

Un terapeut bun întotdeauna îi transmite clientului o acceptare, chiar dacă clientul se hotărăşte în final să adopte un stil de viaţă homosexual. La fel ca Jason, unii clienţi decid să schimbe direcţia şi să adopte homosexualitatea ca pe un stil de viaţă care îi reprezintă. Unii nu îşi pierd niciodată convingerea că au fost făcuţi să fie heterosexuali şi continuă în această direcţie. Alţii rămân cu o poziţie ambivalentă faţă de schimbare, implicându-se ocazional în relaţii homosexuale. Trebuie să le acceptăm alegerea chiar dacă nu suntem de acord cu ea, pentru că acceptăm persoana.

* Fosha, Diana, Ph.D. (2000). The Transforming Power of Affect: A Model for Accelerated Change. New York: Basic Books.

Sursa: www.narth.org