Cred că rugăciunea nu este totul, ci că totul trebuie să înceapă cu rugăciunea: pentru că inteligența umană este prea scurtă și voința omului este prea slabă; pentru că omul care acționează fără Dumnezeu nu dă niciodată ce este mai bun din sine.
Cred că Isus Hristos, oferindu-ne „Tatăl nostru” a vrut să ne învețe că rugăciunea este iubire.
Cred că rugăciunea nu are nevoie de cuvinte, pentru că dragostea nu are nevoie de cuvinte.
Cred că ne putem ruga în tăcere, suferință, lucrând, dar tăcerea este rugăciune numai dacă iubim, suferința este rugăciune numai dacă iubim, munca este rugăciune numai dacă iubim.
Cred că nu vom ști niciodată cu exactitate dacă a noastră este sau nu rugăciune, dar există un test infailibil al rugăciunii: dacă creștem în dragoste, dacă creștem în detașare de rău, dacă creștem în fidelitatea față de voia lui Dumnezeu.
Cred că numai cei care învață să tacă înaintea lui Dumnezeu învață să se roage.
Cred că numai cei care învață să reziste tăcerii lui Dumnezeu învață să se roage.
Cred că în fiecare zi trebuie să-I cerem Domnului darul rugăciunii, pentru că cine învață să se roage învață să trăiască. (P. Gasparino)
