Mama surogat sau mama purtătoare este o practică din ce în ce mai răspândită care, pentru a fi acceptată social, se ascunde adesea sub aparența compasiunii. Adevărata compasiune, însă, nu poate oculta adevărul: maternitatea surogat constituie o nouă modalitate de a exploata femeile și de a face trafic cu ființe umane, transformând copiii în bunuri comerciale.
Maternitatea-surogat nu înseamnă progres sau dezvoltare socială. Din contră, constituie o nouă modalitate de a exploata femeile și de a face trafic cu ființe umane, transformând copiii în bunuri comerciale; de aceea, procedura este contrară cu numeroase dispoziții legale europene și internaționale, în mod special cu acelea care promovează demnitatea umană, adopția, protecția femeilor și a copiilor precum și cele care condamnă traficul de persoane.
Surogația este adesea prezentată ca o alternativă a reproducerii medicale și un tratament altruist în ajutorarea cuplurilor infertile, oferindu-le oportunitatea de a-și îndeplini dorința de a deveni părinți. Dar realitatea este destul de diferită! Nu mai puțin de 6 adulți pot cere drepturi parentale asupra unui copil născut prin procedeul surogației: mama biologică (donatoarea ovulului), mama surogat, mama „beneficiar”, tatăl biologic (donatorul de spermatozoizi), partenerul mamei surogat (prezumția de paternitate) și tatăl beneficiar. Lăsând la o parte conflictele juridice și litigiile care sunt mai mult decât probabil să apară, acest aspect privează copilul de dreptul de a-și cunoaște identitatea, drept menționat în articolele 7 și 8 din Convenția ONU cu privire la Drepturile Copilului. Comercializarea maternității este de asemenea o modalitate de a exploata… exploatarea femeii. Prin maternitatea surogat, femeile își împrumută sau vând trupurile în schimbul banilor sau al altor forme de compensație. În timp ce în Europa surogatul este, în mare măsură, parțial sau chiar în totalitate interzis, la nivel mondial vorbim despre o afacere în plină dezvoltare. Agențiile profită de suferința cuplurilor infertile și de vulnerabilitatea femeilor sărace sau dezavantajate, dezvoltând o afacere bazată pe procesul de selectare și pe „controlul calității” femeilor și nou-născuților.
În multe țări, maternitatea surogat este legată de rețelele de prostituție, din interiorul cărora se racolează mame purtătoare. Deși surogația este prezentată ca fiind sigură și fără repercusiuni pentru mamă sau pentru copil, procedura implică o serie de consecințe psihologice inevitabile pentru mamă și copil, legați, după cum arată studii din ultimele decenii, de legături extrem de importante dezvoltate în perioada sarcinii. De asemenea, este necesar să luăm în considerare varietatea de situații neprevăzute și conflicte care pot să apară în urma acestui proces: o sarcină cu grad ridicat de risc sau care poate pune în pericol sănătatea mamei surogat, dizabilități ale copilului sau chiar răzgândirea părinților beneficiari…
Scopul procreării cu mamă purtătoare nu este „binele copilului”, ci exploatarea dorinței de a deveni părinți, chiar atunci când aceasta presupune exploatarea femeilor care sunt folosite ca incubatoare, adeseori sub constrângere – dar și transformarea copilului într-un produs comercial. „Vrem copii cu orice preț” este un obiectiv care face parte din bagajul cotidian de speranţe şi aspiraţii considerate legitime, încurajate prin reclame şi implementate prin campanii guvernamentale.
Totuși, prea puțini par să fie conştienţi de „nocivitatea unor astfel de mobilizări sociale în favoarea tehnicilor medicale de ‘perfecţionare’ a naturii umane. Căci […] toate acestea nu sunt nici neutre (wertfrei – cum, potrivit lui Weber, ar fi trebuit să fie ştiinţa), nici inocente: ele pregătesc une surhumanité menaçante, obţinută […] prin substituirea politicii cu medicina. Iată cum rezumă Philippe Raynaud […]: „avîntul ştiinţelor biologice creează condiţiile unei recompuneri globale a ştiinţei şi puterii, care deschide perspectiva unei noi utopii, cea a ‘sănătăţii perfecte’, avînd ca obiectiv nu doar stăpînirea naturii sau schimbarea societăţii, ci transformarea completă a naturii umane“ . Adopția trebuie să rămână calea legitimă de a deveni părinte a cuplurilor infertile, fiind o alternativă la concepția naturală și la sarcină și, totodată, un act de binefacere și umanitate. Refuzul unei țări de a înregistra filiația unui copil născut prin surogație pare să fie eficient în descurajarea procedeului, ceea ce înseamnă prevenirea dezvoltării afacerilor cu copii și totodată prevenirea exploatării femeilor.
sursă: ProVita Bucuresti
