Sufletul meu este în întuneric, dar sunt fericita. O, da, sunt foarte fericita fiindca nu sunt consolata, ar trebui sa ma rusinez daca iubirea mea ar fi asemanatoare cu cea a logodnicelor pamântesti, care se uita mereu la mâna logodnicului, de la care asteapta sa le aduca ceva, sau urmaresc pe fata lui zâmbetul de iubire. Tereza, mica logodnica a lui Isus, îl iubeste pe Isus pentru El însusi.
Vocatia mea este iubirea. – Vrei un mijloc care sa te conduca la perfectiune. Numai un singur mijloc cunosc, si acesta este iubirea.
Atât de mult vreau sa îl iubesc pe Isus, cum înca nimeni nu l-a iubit. De mi-ar fi dat sa-l iubesc fara margini, la infinit si pentru totdeauna! “O, dulce Isuse, numele Tau este ca mireasma, în aceasta mireasma vreau sa ma scufund.”
Cu orice pret vreau sa câstig cununa de lauri; daca nu cu pretul sângelui meu, atunci prin iubire!
Stiinta cea mai mare este iubirea, numai aceasta stiinta o doresc eu, fiindca nu am alta dorinta, decât sa-l iubesc pe Isus, cu pasiunea sfânta a iubirii curate.
Isus arde de nerabdarea de a coborî în inimile noastre; El apreciaza iubirea noastra mai mult decât orice cadou.
În linistea manastirii carmelitane am înteles care este vocatia mea: sa câstig suflete pentru iubirea Regelui ceresc, caruia vreau sa-i supun imperiul sufletelor.
Inima lui Isus este încântata pâna si de cele mai mici fapte facute din iubire curata.
Cel mai zelos suflet este acela care îndeplineste cel mai fidel orice fapta, din iubire curata.
Numai dragostea este aceea care ne poate face placuti în fata lui Dumnezeu, si de aceea, numai un singur lucru caut, numai o singura stradanie am – ca din toata puterea sufletului meu, cu fiecare bataie a inimii mele, pe El sa-l iubesc.
În cer vreau sa-mi petrec timpul facând bine pe pamânt.
Întotdeauna am ramas mica, fiindca nu am alta preocupare decât sa culeg flori, – florile iubirii si ale sacrificiilor, si pe acestea sa le ofer lui Dumnezeu, bucurându-l pe El.
Sfintii mari au lucrat pentru slava lui Dumnezeu, eu însa, fiind un suflet mititel, lucrez ca sa-i intru în voie.
În mâna lui Dumnezeu eu sunt o mica si modesta floare; doresc sa fiu un trandafir neînsemnat, dar la vederea si mirosul caruia sa se odihneasca ochii Lui dumnezeiesti, carora sa le ofere putina bucurie.
Daca vrei sa devii sfânt, îti va fi usor, un singur scop sa ai: sa-i faci bucurie lui Isus.
Nu vreau ca ceva sa-l întristeze pe Isus, si as vrea sa-i convertesc pe toti pacatosii, ca astfel sa-i sterg lacrimile pe care le varsa din cauza pacatosilor.
Vreau sa-mi adun merite, dar nu pentru mine, ci în folosul sufletelor, pentru întreaga Biserica Catolica, în final, ca sa revars trandafiri asupra lumii, atât peste cei drepti cât si peste cei pacatosi.
Oare ce rost ar avea daca numai atunci ar lupta omul când ar simti curaj în sine? Nu-i nimic daca nu are curaj, important este sa faca asa ca si cum ar avea!
Dumnezeu nu refuza niciodata primul har, care da curajul de a ne învinge pe noi însine; daca sufletul conlucreaza cu harul, imediat se lumineaza si atunci inima se întareste si omul merge din succes în succes.
Cât de dulce este ca în întunericul încercarilor sa-i slujesti Domnului, fiindca numai aici pe pamânt se poate trai din credinta.
Numai daruirea noastra totala se poate numi într-adevar iubire.
O, Domnul meu si Dumnezeul meu! Tu stii ca deseori, în melancolia mea, ma îndepartez de Tine, aripioarele mele curate le înmoi în mocirla pamântului. Atunci strig, ca si puiul de rândunica; gem, si gemetele mele ajung la Tine, iar Tu, o infinita milostivire, îti amitesti ca “nu ai venit sa chemi pe cei drepti ci pe cei pacatosi”.
Doamne, eu aleg totul! Nu vreau sa fiu un sfânt oarecare, nu mi-e frica de suferinta, nu mi-e frica de nimic, decât doar de vointa mea proprie, ia-o de la mine, eu aleg vointa ta, definitiv.
Daca suntem umili, acceptam cu placere ca oricine sa ne porunceasca.
Inima mea mica nu e nepasatoare, si tocmai pentru aceasta, ca stie sa sufere mult, foarte mult, vreau pentru Isus sa suport atâta suferinta cât pot.
Daca si Isus a spus ca “nimeni nu are iubire mai mare decât acela care îsi da viata pentru prietenii lui”, trebuie si noi, din iubire fata de El, sa fim gata sa-i daruim viata noastra, nu numai o data, în ceasul mortii, ci clipa de clipa, în lungul pelerinaj al unei vieti pamântesti.
As fi gata imediat sa zbor pe un alt câmp de lupta, necunoscut, daca Dumnezeu, comandantul meu, aceasta ar dori; n-as astepta ordinul, – un semn al mâinii Sale, un singur semn al privirii Lui mi-ar fi de ajuns.
Misionara as vrea sa fiu, nu numai în decursul vietii, ci de la începutul pâna la sfârsitul lumii.
O, cât de mult as dori sa cutreier acest pamânt întristat si, cu voce tare, sa propovaduiesc numele Tau; în întunericul pagânilor sa luminez cu lumina credintei. Pe pamântul acela plin de scaieti as planta pomul gloriei, Crucea Ta sfânta, o Rastignitul meu Logodnic…
Doamne Isuse Cristoase, deschide-mi cartea vietii: priveste sa vezi ce au facut sfintii pentru Tine. Toate acestea as dori sa le fac eu pentru Tine, sa îndur pentru Tine, sa rabd pentru Tine!
Dumnezeu apreciaza la mine faptul ca-mi place neînsemnatatea si saracia mea si ca am o încredere nemarginita în mila Lui. Iata singura mea comoara! De ce n-ar putea fi aceasta si a ta?
Sa-l iubim într-atât pe Isus, încât pentru El sa suportam tot ceea ce ne trimite, pâna si totala uscaciune sufleteasca. Un mare semn al iubirii este daca-l iubim pe Isus chiar si atunci când nu simtim dulcele sentiment al iubirii, acesta este într-adevar martirism. Sa murim deci în aceasta moarte martirica.
Nu Isus trebuie sa ne consoleze pe noi, ci noi trebuie sa aducem seninatate pe fruntea Lui, pe buzele Lui sa chemam un zâmbet. Stiu ca El are o inima foarte buna, daca te vede lacrimând, El însusi te-ar mângâia, dar apoi, întristat, ar parasi inima ta, pentru ca n-ar gasi acolo loc de odihna.
O, eu vad ca putini sunt aceia care lasa pe Isus sa doarma în tihna în inimile lor. Acest bun Maestru dumnezeiesc a obosit atât de mult, fiind mereu numai El bun cu sufletele, fara raspuns din partea lor, încât se grabeste la mine, caci eu îi ofer inima mea, ca sa-si gaseasca aici odihna Sa.
