- Sinuciderea asistată este negarea profesiei medicale. Asociația Medicală Americană respinge sinuciderea asistată: „Permiterea medicilor să participe la sinuciderea asistată ar putea provoca mai mult rău decât bine. Sinuciderea asistată medical este fundamental incompatibilă cu rolul medicului de vindecător, ar fi dificil sau imposibil de controlat și ar putea prezenta riscuri sociale grave”.
- Sinuciderea asistată este opusul îngrijirii de care sunt responsabile asistentele. Asociația a 3,4 milioane de asistente medicale americane afirmă: „Asistenta nu ar trebui să participe la sinuciderea asistată. Un astfel de act încalcă Codul Nursingului […] și tradițiile etice ale profesiei”.
- Prin legalizarea sinuciderii asistate, cei mai slabi și cei mai vulnerabili sunt expuși riscului. Măsurile de protecție pentru bolnavi s-au dovedit insuficiente și adesea s-au slăbit în timp. Oamenii care ar trebui ajutați de societate sunt în schimb considerați o marfă și chiar ajung să le acorde moartea.
- Legile sinuciderii asistate normalizează ideea de a ucide. Posibilitatea de a-și pune capăt vieții creează stimulente pentru a alege moartea ca opțiune economică. Bătrânii și bolnavii pot fi priviți ca o povară și pot fi ușor „eliminați”. Sinuciderea devine o alegere mai ușoară.
- Ar trebui să-i spunem așa cum este: sinucidere. Eufemisme precum „ajutor pentru a muri”, „opțiuni de sfârșitul vieții” și „moarte cu demnitate” sunt folosite pentru a adopta această lege periculoasă. În realitate, acești termeni maschează faptul că medicii administrează medicamente menite să faciliteze sinuciderea. Aceste medicamente letale sunt etichetate în mod fals „medicament”, când de fapt fac exact opusul.
- Legile privind sinuciderea asistată discriminează persoanele cu dizabilități. Majoritatea cererilor de sinucidere asistată nu se datorează durerii, ci pierderii abilității funcționale. Această mentalitate asociată cu sinuciderea asistată vede dizabilitatea ca pe o „pierdere a demnității”. Cu toate acestea, mii de persoane cu dizabilități depind în fiecare zi de ajutorul terților fără a le afecta demnitatea.
- Legile sinuciderii asistate duc inevitabil la eutanasie. După legalizarea sinuciderii asistate, eutanasia devine o practică obișnuită. Spre deosebire de sinuciderea asistată, eutanasia este administrată de alte persoane, cu sau fără acordul pacientului. De-a lungul timpului, Olanda a trecut de la sinucidere asistată la eutanasie, inclusiv cazuri de eutanasie involuntară.
- Legile privind sinuciderea asistată pun în pericol persoanele dezavantajate din punct de vedere economic. Oamenii săraci sunt deosebit de vulnerabili la această lege periculoasă. Sinuciderea poate deveni o alegere ieftină pentru cei care nu își pot permite îngrijiri medicale costisitoare. De asemenea, unele companii de asigurări pot favoriza sinuciderea asistată pentru a economisi bani.
- Oamenii se confruntă cu presiuni pentru a-și pune capăt vieții. Cei care se confruntă cu boli terminale se pot simți presați să aleagă sinuciderea ca soluție cea mai ușoară. Ideea de a nu deveni o „povara” poate fi o tentatie puternica de a-si scurta in mod deliberat zilele. În plus, aceste legi pot pune în pericol și rudele și membrii familiei, determinate de interesul financiar legat de moștenire.
- Sinuciderea asistată este împotriva mai multor religii și a poruncilor creștinilor, evreilor și musulmanilor. Practica sinuciderii contravine poruncii a cincea: „Să nu ucizi”. Statul nu ar trebui să adopte legi care intră în conflict cu moralitatea comună, iar oamenii de bunăvoință trebuie să apere moralitatea și rațiunea dreaptă respingând ferm sinuciderea asistată.
- Dificultatea de a evalua voința reală: Evaluarea voinței reale a unei persoane de a-și pune capăt vieții este complexă și subiectivă. Acest lucru ar putea duce la decizii pripite sau incorecte privind sinuciderea asistată, cu consecințe ireversibile.
- Efecte psihologice asupra personalului medical: Implicarea medicilor în sinuciderea asistată are repercusiuni grave asupra bunăstării lor psihologice. Solicitarea acestora să administreze medicamente letale provoacă stres și traume emoționale.
- Stimulente financiare: Introducerea sinuciderii asistate implică adesea stimulente financiare inechitabile, unde costul îngrijirii unui pacient devine un factor determinant în decizia de a opta pentru sinuciderea asistată.
- Efectul de contagiune: Legalizarea sinuciderii asistate afectează comportamentul persoanelor vulnerabile, determinându-le să considere sinuciderea ca o opțiune legitimă, mai ales în situații de suferință sau disperare.
- Tulburări psihiatrice: Permiterea sinuciderii asistate pentru persoanele cu tulburări psihice severe ridică întrebări cu privire la capacitatea de a lua decizii conștiente și raționale cu privire la sfârșitul vieții.
- Efecte asupra încrederii în medici: Participarea medicilor la sinuciderea asistată subminează încrederea pacienților în profesia medicală, deoarece rolul vindecătorilor și conservatorilor vieții ar fi compromis.
- Efectul asupra îngrijirilor paliative: Atenția și resursele sunt distrase de la îmbunătățirea tratamentului paliativ și a îngrijirii la sfârșitul vieții, compromițând bunăstarea generală a pacienților.
