Și astfel, vom lua atitudine de fiecare dată când viața umană este amenințată. Când sacralitatea vieții înainte de naștere este atacată, vom lua atitudine și vom proclama că nimeni nu are vreodată autoritatea de a distruge viața nenăscută.
Când un copil este descris ca o povară sau este privit doar ca un mijloc de a satisface o nevoie emoțională, vom lua atitudine și vom insista că fiecare copil este un dar unic și irepetabil de la Dumnezeu, cu dreptul la o familie iubitoare și unită.
Când instituția căsătoriei este abandonată din cauza egoismului uman sau redusă la o aranjare temporară, condiționată, care poate fi ușor reziliată, vom lua atitudine și vom afirma indisolubilitatea legăturii matrimoniale. Când valoarea familiei este amenințată din cauza presiunilor sociale și economice, vom lua atitudine și vom reafirma că familia este „necesară nu numai pentru binele privat al fiecărei persoane, ci și pentru binele comun al fiecărei societăți, națiuni și stat” (Audiență Generală, 3 ianuarie 1979).
Când libertatea este folosită pentru a domina pe cei slabi, pentru a risipi resursele naturale și energia și pentru a nega nevoile de bază ale oamenilor, vom lua atitudine și vom reafirma cerințele justiției și ale iubirii sociale. Când bolnavii, bătrânii sau muribunzii sunt abandonați în singurătate, vom lua atitudine și vom proclama că ei sunt demni de iubire, îngrijire și respect.
Papa Ioan Paul al II-lea
