Cu privire la reafirmarea drepturilor femeilor întemeiate pe aparența la sex, inclusiv
drepturile femeilor la integritate fizică și la reproducere și eliminarea tuturor formelor de
discriminare împotriva femeilor și a fetelor care rezultă din înlocuirea categoriei sex cu cea
de identitate de gen și din maternitatea de tip surogat și a practicilor asociate.
Introducere
Această Declarație reafirmă drepturile întemeiate pe sex ale femeilor, drepturi care sunt cuprinse în Convenția cu privire la Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare împotriva Femeilor adoptată Adunarea Generală a Națiunilor Unite în data de 18 decembrie 1979 (denumită în continuare CEDAW), dezvoltate ulterior de Recomandările Generale ale Comitetului CEDAW și adoptate, printre altele, în Declarația Națiunilor Unite cu privire la Eliminarea Violenței Împotriva Femeilor 1993 (denumită în continuare UNDEVW).
Articolul 1 al CEDAW definește discriminarea față de femei ca fiind
„orice diferențiere, excludere sau restricție bazată pe sex, care are drept efect sau scop să
compromită ori să anihileze recunoașterea, beneficiul și exercitarea de către femei,
indiferent de starea lor matrimonială, pe baza egalității dintre bărbat și femeie, a drepturilor omului și libertăților fundamentale, în domeniile politic, economic, social, cultural și civil sau în orice alt domeniu.”
Noțiunea de sex este definită de Națiunile Unite ca fiind „caracteristici fizice și biologice prin care bărbații se deosebesc de femei”. (Glosar cu privire la egalitatea de gen, Femei ONU).
CEDAW obligă statele semnatare să „ia toate măsurile adecvate, inclusiv legislative, pentru a asigura dezvoltarea completă și avansarea acestora, cu scopul de a le garanta exercițiul și folosința drepturilor și libertăților fundamentale în aceeași măsura ca și bărbații.” (Articolul 3).
S-a înțeles cu mult timp în urmă că, în ceea ce privește drepturile omului, rolurile sexuale
stereotipice ale bărbaților și femeilor sunt un aspect fundamental al inegalității femeilor și
trebuie eliminate.
Articolul 5 al CEDAW prevede următoarele:
„Statele Părți vor lua toate măsurile adecvate:
(a) să modifice modelele sociale și culturale de comportament ale femeilor și bărbaților, cu scopul de a obține eliminarea prejudiciilor și a practicilor cutumiare sau de orice alt fel
care se întemeiază pe ideea inferiorității sau superiorității oricăruia dintre sexe sau pe
roluri stereotipice pentru bărbați și femei.”
Noțiunea de gen se referă la „roluri, comportamente, activități și atribute pe care o anumită societate la un anumit moment le consideră adecvate pentru femei și bărbați… Aceste atribute, oportunități și relații sunt configurate social și sunt învățate prin procesul de socializare.” (Glosar de egalitate de gen, ONU Femei).
Modificări recente care înlocuiesc trimiterile la categoria sex, care este una biologică, cu limbaj despre „gen”, care se referă la roluri sexuale stereotipice, în documentele, strategiile și acțiunile Națiunilor Unite au condus la producerea unei confuzii care în ultimă instanță riscă să pună în pericol protecția drepturilor femeilor.
Confuzia dintre sex și ‚gen’ a contribuit la acceptarea din ce în ce mai frecventă a ideii de
‚identitate de gen’ înnăscută și a dus la promovarea unui drept de protecție a unor
asemenea ‚identități’, ceea ce în cele din urmă a dus la eroziunea progresului făcut de femei de-a lungul mai multor decade. Drepturile femeilor, care au fost dobândite pe baza apartenenței la sex, sunt acum subminate prin introducerea în documente internaționale a
unor concepte precum ‚identitate de gen’ și ‚orientări sexuale și identități de gen (SOGIES)’.
Drepturile cu privire la orientarea sexuală sunt necesare pentru eliminarea discriminării
persoanelor care sunt atrase de persoane de același sex. Drepturile în legătură cu orientarea sexuală sunt compatibile cu drepturile întemeiate pe sex ale femeilor și sunt necesare pentru a îngădui lesbienelor, a căror orientare sexuală este îndreptată către alte femei, să își exercite în mod deplin drepturile lor întemeiate pe sex.
Cu toate aceste, noțiunea de ‚identitate de gen’ transformă stereotipuri construite la nivel
social, în jurul cărora se organizează și se menține inegalitatea femeilor, în condiții esențiale și înnăscute, astfel subminând drepturile femeilor întemeiate pe sex.
De exemplu, Principiile Yogyakarta declară că:
„Identitatea de gen se înțelege că se referă la experiența de gen adânc resimțită în interior și individual de fiecare persoane, care se poate sau nu să corespundă cu sexul atribuit la
naștere, inclusiv simțul personal al corpului (care ar putea implica, dacă sunt liber alese,
modificări ale modului de prezentare sau funcționare ale corpului pe căi medicale,
chirurgicale sau altele) și alte expresii de gen, inclusiv îmbrăcăminte, vorbire sau
manierisme.” (Principiile Yogyakarta: Principii despre aplicarea drepturilor omului în
legătură orientarea sexuală și identitatea de gen, martie 2007).
Dreptul persoanelor de a se îmbrăca și a se prezenta așa cum doresc este compatibil cu
drepturile întemeiate pe sex ale femeilor.
Cu toate acestea, conceptul de identitate de gen a permis bărbaților care pretind că au o
identitate de gen feminină să afirme, în drept, în politici și practici, că sunt membri ai
categoriei femei, categorie bazată pe sex.
Recomandarea CEDAW nr. 35 arată că „Recomandarea generală nr. 28 cu privire la
obligațiile fundamentale ale Statelor semnatare în baza articolului 2 din Convenție, ca și
recomandarea generală nr. 33 cu privire la accesul femeilor la justiție confirmă că
discriminarea împotriva femeilor este legată inextricabil de alți factori care le afectează
viețile. Jurisprudența Comitetului evidențiază că aceștia pot include… lesbianismul.” (II, 12).
Noțiunea de ‚identitate de gen’ este folosită pentru a ataca drepturile persoanelor de a-și
defini orientarea sexuală pe baza sexului și nu a ‚identității de gen’, ceea ce ar permite
bărbaților care pretind o ‚identitate de gen’ feminină să fie incluși în categoria lesbiană, care este o categorie întemeiată pe sex. Aceasta periclitează drepturile întemeiate pe sex ale lesbienelor și reprezintă o formă de discriminare a femeilor.
Unii bărbați care pretind o ‚identitate de gen’ feminină încearcă să fie incluși în categoria
juridică de mamă. CEDAW subliniază drepturile maternale și „importanța socială a
maternității”. Drepturile și serviciile se întemeiază pe capacitatea unică a femeilor de a duce
o sarcină și de a da naștere copiilor. Includerea bărbaților care pretind o ‚identitate de gen’
feminină în cadrul categoriei de mamă diminuează semnificația socială a maternității și pun
în pericol drepturile maternale pe care le garantează CEDAW.
Declarația și Platforma de Acțiune de la Beijing (1995) declară că
„Recunoașterea explicită și reafirmarea dreptului tuturor femeilor de a controla toate
aspectele legate de sănătatea lor, în principal cele legate de fertilitate, este esențială pentru
emanciparea lor.” (Anexa I, 17).
Acest drept este periclitat de utilizarea maternității de tip surogat, care exploatează și
mercantilizează capacitatea reproductivă a femeilor.
Exploatarea și mercantilizarea capacității reproductive a femeilor susțin de asemenea
cercetarea medicală care urmărește să facă posibilă gestația și nașterea copiilor de către
bărbați.
Includerea bărbaților care pretind o ‚identitate de gen’ feminină în cadrul categoriilor legale
de femeie, lesbiană și mamă amenință să facă să dispară tot conținutul din aceste categorii,
deoarece constituie o negare a realităților biologice pe care se întemeiază statutul de
femeie, lesbiană sau mamă.
Organizațiile care promovează conceptul de ‚identitate de gen’ pun în discuție dreptul
femeilor de a se defini ele însele pe bază de sex și de a se asocia și organiza pe baza
intereselor lor comune legate de sex. Aceasta include dreptul lesbienelor de a-și defini
orientarea sexuală pe bază de sex mai degrabă decât pe bază de ‚identitate de gen’ și de a
se asocia și organiza pe baza orientării lor sexuale comune.
În multe țări agenții de stat, corpuri publice și organizații private încearcă să oblige angajații
să identifice și să se refere la persoane pe bază de ‚identitate de gen’ mai degrabă decât pe
bază de sex. Aceste tendințe constituie forme de discriminare împotriva femeilor și pun în
pericol drepturile femeilor la libertate de expresie, libertate de credință și libertate de
asociere.
Bărbaților care pretind o ‚identitate de gen’ feminină li se permite să acceseze oportunități
și protecții stabilite pentru femei. Aceasta constituie o formă de discriminare împotriva
femeilor și periclitează drepturile fundamentale ale femeilor la siguranță, demnitate și
egalitate.
Articolul 7 din CEDAW afirmă importanța măsurilor de eliminare a discriminării împotriva
femeilor în viața publică și privată, iar articolul 4 afirmă importanța măsurilor temporare
speciale pentru a accelera egalitatea de facto între femei și bărbați. Atunci când bărbații
care pretind ‚identitate de gen’ feminină sunt introduși în cotele de participare alocate
femeilor și în alte măsuri special proiectate pentru a crește participarea femeilor în viața
politică și publică, scopul unor asemenea măsuri speciale în obținerea egalității pentru femei
este zădărnicit.
Articolul 10 (g) al CEDAW cere statelor semnatare să se asigure că femeile au aceleași
oportunități ca și bărbații de a participa activ în sporturi și educație fizică. Urmare a
diferențelor fiziologice dintre femei și bărbați, exercițiul acestui drept de către femei
presupune ca anumite activități sportive să fie delimitate în funcție de sex. Atunci când
bărbaților care pretind că au ‚identitate de gen’ feminină li se permite să participe în
activitățile sportive dedicate pe bază de sex exclusiv femeilor, femeile se află în competiție
într-o situație dezavantajoasă și pot ajunge să se afle într-o situație cu risc ridicat de
vătămare corporală. Aceasta subminează posibilitatea pentru femei și fete de a avea
aceleași oportunități ca și bărbații de a participa în competiții sportive și deci constituie of
formă de discriminare împotriva femeilor, care trebuie eliminată.
De multă vreme s-a înțeles că, în ceea ce privește drepturile omului, violența împotriva
femeilor și fetelor este universal endemică și este unul dintre mecanismele sociale esențiale
prin care femeile sunt forțate într-o poziție de subordonare față de bărbați.
Declarația Națiunilor Unite cu privire la Eliminarea Violenței împotriva Femeilor recunoaște
faptul că „Violența împotriva femeilor este o manifestare a relațiilor inegale de putere istorice dintre
femei și bărbați, care au dus la dominarea și discriminarea împotriva femeilor de bărbați și la
blocarea avansării femeilor, iar violența împotriva femeilor este unul dintre mecanismele
sociale fundamentale prin care femeilor li se impune o poziție subordonată față de cea a
bărbaților.”
Dominația și discriminarea sunt întemeiate pe sex și nu pe ‚identitate de gen’.
Contopirea categoriei de sex cu cea de ‚identitate de gen’ îngreunează protecția femeilor și
fetelor de violența săvârșită de bărbați și băieți. Aceasta permite din ce în ce mai mult
bărbaților care trăiesc cu impresia că au o ‚identitate de gen’ feminină să pretindă acces în
spațiile și refugiile dedicate exclusiv persoanelor de sex feminin, atât ca utilizatori ai
serviciilor, cât și ca furnizori ai acestor servicii. Aceasta include alocări specializate dedicate
persoanelor de un singur sex, femei și fete, care au fost supuse unor acte de violență, cum
ar fi refugii și stabilimente medicale. De asemenea se includ alte servicii a căror alocare
exclusivă unui singur sex este esențială pentru promovarea siguranței fizice, a sănătății,
vieții private și demnității femeilor și fetelor. Prezența bărbaților în spațiile și serviciile
dedicate exclusiv femeilor subminează rolul acestor servicii în protejarea femeilor și fetelor
și ar putea expune femeile și fetele unor bărbați violenți care pretind o ‚identitate de gen’
feminină.
Comitetul CEDAW în Recomandarea 35 subliniază importanța strângerii informațiilor și
alcătuirii statisticilor cu privire la preponderența anumitor forme de violență împotriva
femeilor în vederea dezvoltării unor măsuri eficiente de prevenire și reparație a unei
asemenea violențe.
„Informațiile separate în funcție de sex se clasifică încrucișat pe bază de sex, prezentând
informația separat pentru bărbați și femei, băieți și fete. Informațiile separate pe bază de
sex reflectă roluri, situații reale, condiția generală a femeilor și bărbaților, a fetelor și
băieților în toate aspectele societății… Atunci când informațiile nu sunt separate având în
vedere sexul este mai dificilă identificarea inegalităților reale și posibile (ONU Organizația
pentru Femei, Glosar de Egalitate de Gen).
Amestecul sexului cu ‚identitatea de gen’ duce la colectarea de date cu privire la violența
împotriva femeilor și fetelor care sunt inexacte și înșelătoare deoarece identifică făptuitorii
pe baza ‚identității de gen’ mai degrabă decât pe baza sexului acestora. Aceasta creează un
obstacol important în dezvoltarea unor legi, politici, strategii și acțiuni eficiente care să
urmărească eliminarea violenței împotriva femeilor și fetelor.
Conceptul de ‚identitate de gen’ este folosit din ce în ce mai des pentru a ‚reatribui genul’
minorilor care nu se conformează tiparelor de comportament sexual sau care sunt
diagnosticați cu disforie de gen. Intervențiile medicale care au pe termen lung un risc ridicat
de a produce urmări adverse pentru sănătatea fizică și psihologică a copilului, cum ar fi
folosirea de hormoni care blochează pubertatea, hormoni specifici celuilalt sex și intervenții
chirurgicale sunt folosite pe copii care nu au discernământul format pentru a exprima un
consimțământ deplin, liber și informat. Asemenea informații medicale pot atrage un șir de
consecințe adverse asupra stării de sănătate fizică, inclusiv sterilitate, ca și efecte negative
asupra stării de sănătate psihologică.
Preambul
Reamintind angajamentul pentru drepturi egale și demnitate umană inerentă femeilor și
bărbaților și pentru alte scopuri și principii cuprinse în Carta Națiunilor Unite, Declarația
Universală a Drepturilor Omului sau alte instrumente internaționale pentru drepturile
omului, în special Convenția Națiunilor Unite pentru Eliminarea Tuturor Formelor de
Discriminare împotriva Femeilor (CEDAW) și Convenția Națiunilor Unite cu privire la
Drepturile Copilului (UNCRC) ca și Declarația Națiunilor Unite pentru Eliminarea Violenței
împotriva Femeilor, Declarația Națiunilor Unite cu privire la Dreptul la Dezvoltare, Declarația
Națiunilor Unite cu privire la Drepturile Persoanelor Indigene, Convenția Consiliului Europei
cu privire la prevenirea violenței împotriva femeilor și a Violenței Domestice („Convenția de
la Istanbul”), Protocolul la Carta Africană cu privire la Drepturile Omului și Popoarelor cu
privire la Drepturile Femeilor în Africa („Protocolul Maputo”) și Convenția Interamericană cu
privire la Prevenirea, Pedepsirea și Eradicarea Violenței împotriva Femeilor (Convenția
„Belem do Para”).
Reafirmând angajamentului de a asigura implementarea deplină a drepturilor omului pentru
femei și fete ca o parte inalienabilă, integrală și indivizibilă a tuturor drepturilor și libertăților
fundamentale ale omului.
Recunoscând consensul și progresul făcut la conferințele și summit-urile internaționale
anterioare ale Națiunilor Unite, inclusiv Anul Internațional al Femeilor organizat în Mexico
City în 1975, Decada Națiunilor Unite pentru Femei organizată în Copenhaga în 1980,
Decada Națiunilor Unite pentru Femei organizată la Nairobi în 1985, Summitul Internațional
cu privire la Copii organizat la New York în 1990, Summitul Pământului cu privire la Mediu și
Dezvoltare, organizat la Rio de Janeiro în 1992, Conferința Internațională cu privire la
Drepturile Omului organizată la Viena în 1993, Conferința Internațională cu privire la
Populație și Dezvoltare organizată la Cairo în 1994, Summit-ul Internațional pentru
Dezvoltare Socială organizat la Copenhaga în 1995 și Conferința Internațională pentru Femei
organizată la Beijing în 1995, având ca obiectiv obținerea egalității, dezvoltării și păcii.
Recunoscând că în primele decenii ale funcționării Națiunilor Unite cu privire la drepturile
omului exista o înțelegere clară că discriminarea împotriva femeilor se întemeia pe sex.
Notând că acordurile, politicile, strategiile, acțiunile și documentele Națiunilor Unite
recunosc faptul că stereotipurile rolurilor sexelor, în prezent denumite în mod comun
‚stereotipuri de gen’, sunt dăunătoare femeilor și fetelor.
Recunoscând că conceptul limpede de stereotip de rol sexual a fost tulburat prin utilizarea
vocabularului de gen.
Îngrijorați că noțiunea de ‚identitate de gen’ a fost incorporată în multe documente
internaționale cu privire la drepturile omului, influente, dar neobligatorii.
Notând că folosirea limbajului de “gen” mai degrabă decât cel referitor la sex a permis
dezvoltarea noțiunii de ‚identitate de gen’, în baza căreia stereotipurile sexuale sunt
considerate înnăscute și esențiale, care la rândul său a constituit baza erodării drepturilor
omului deja câștigate de femei și fete.
Preocupate fiind de faptul că bărbații care pretind o ‚identitate de gen’ feminină afirmă în
drept, politici și practici că sunt incluși în categoria femeilor, iar aceasta duce la erodarea
drepturilor omului femeilor.
Preocupate fiind de faptul că bărbații care pretind o ‚identitate de gen’ feminină afirmă în
drept, politici și practici că orientarea sexuală se întemeiază pe identitatea de gen’ mai degrabă decât pe sex și caută să fie incluși în categoria de lesbiană; iar aceasta determină erodarea drepturilor omului întemeiate pe sex ale lesbienelor. Preocupate fiind de faptul că bărbații care pretind o ‚identitate de gen’ feminină pretind să fie incluși în categoria juridică de mamă, în drept, politici și practici și că o asemenea includere erodează semnificația socială a maternității și subminează drepturile materne. Îngrijorate de exploatarea și comercializarea capacității reproductive a femeilor, care stau la baza maternității de tip “surogat”. Îngrijorate că exploatarea și comercializarea capacității reproductive a femeilor care stau la baza cercetării medicale care urmărește să permită bărbaților să ducă o sarcină și să dea naștere copiilor. Îngrijorate că organizațiile care promovează noțiunea de ‚identitate de gen’ încearcă să îngrădească dreptul de a avea și de a exprima opinii despre ‚identitatea de gen’ prin sprijinirea încercărilor agențiilor și instituțiilor publice și organizațiilor private de a folosi sancțiuni și pedepse pentru a forța persoanele să identifice indivizi pe baza ‚identității de gen’ în loc de sex. Îngrijorate că noțiunea de ‚identitate de gen’ este folosită să submineze dreptul femeilor și fetelor de a se întâlni și asocia ca femei și fete în baza sexului și fără să includă bărbați care pretind că au ‚identitate de gen’ feminină. Îngrijorate că noțiunea de ‚identitate de gen’ este folosită pentru a submina dreptul lesbienelor de a-și defini orientarea sexuală pe bază de sex și de a se întruni și asocia în temeiul orientării lor sexuale comune și fără a include bărbați care pretind că au ‚identitate de gen’ feminină. Îngrijorate că includerea bărbaților și băieților care pretind că au o ‚identitate de gen’ feminină în competiții și concursuri dedicate exclusiv femeilor și fetelor, inclusiv în competițiile sportive și burse, constituie discriminare împotriva femeilor și fetelor. Îngrijorate că confuzia sexului cu ‚identitatea de gen’ duce la înregistrarea de informații inexacte și înșelătoare atunci când se planifică legi, politici și acțiuni cu privire la angajare, plată egală, participare la viața politică și distribuirea fondurilor publice, între altele, blocând astfel măsuri eficiente țintite la eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor și fetelor și la promovarea avansării femeilor în societate. Îngrijorate că politicile întemeiate pe conceptul de ‚identitate de gen’ sunt folosite de agenții și instituții publice și organizații private în moduri care amenință supraviețuirea serviciilor dedicate exclusiv femeilor, inclusiv a serviciilor de suport pentru victime și a serviciilor de sănătate. Îngrijorate că noțiunea de ‚identitate de gen’ este folosită pentru a justifica ingerința bărbaților și băieților în spații dedicate exclusiv unui singur sex, destinate protejării siguranței, vieții private și demnității femeilor și fetelor și sprijinirii femeilor și fetelor care au fost supuse unor acte de violență. Îngrijorate că amestecarea noțiunilor de sex și ‚identitate gen’ duce la înregistrarea de date înșelătoare sau inexacte cu privire la violența împotriva femeilor și fetelor, îngreunând astfel dezvoltarea unor măsuri eficiente pentru a elimina această violență. Îngrijorate că noțiunea de ‚identitate de gen’ este folosită pentru a ascunde sexul făptuitorilor unor infracțiuni împotriva vieții sexuale, cum ar fi violul sau alte infracțiuni sexuale, împiedicând astfel implementarea de măsuri eficiente care urmăresc combaterea unor asemenea infracțiuni. Îngrijorate că desființarea acțiunilor, strategiilor și politicilor destinate pe bază de sex femeilor și fetelor va submina decade de muncă a Națiunilor Unite în direcția recunoașterii importanței serviciilor destinate exclusiv femeilor în zone de dezastru, tabere de refugiați și închisori și în toate situațiile acolo unde structurile mixte ar fi o amenințare pentru siguranța, demnitatea și protecția femeilor și fetelor și în mod special pentru femeile și fetele vulnerabile. Subliniind faptul că noțiunea de ‚identitate de gen’ a fost dezvoltată dintr-o sursă postmodernă și de teorie queer în Vest și este răspândită internațional de organizații puternice, inclusiv în țări unde noțiunea degen’ nu există în limbile locale și nu poate fi ușor înțeles.
Recunoscând că Convenția Națiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului declară că, în
ceea ce privește Convenția, un copil este orice persoană umană cu vârsta mai mică de 18
ani; și că Declarația Drepturilor Copilului din 1959 prevede:
„copilul, ca urmare a imaturității sale fizice și mentale, are nevoie de sisteme de protecție și
grijă, inclusiv protecție legală adecvată.”
Recunoscând că Convenția Națiunilor Unite cu privire a Drepturile Copilului (Articolul 3)
prevede că, în toate situațiile care privesc copii, interesul superior al copilului va prevala.
Observând că noțiunea de ‚identitate de gen’ este din ce în ce mai frecvent folosită în
‚reasignarea genului’ copiilor care nu se conformează stereotipurilor de gen sau care
primesc diagnostic de disforie de gen și că intervențiile medicale care au pe termen lung un
risc ridicat de consecințe adverse asupra sănătății fizice și psihice a copilului, cum ar fi
hormonii care blochează declanșarea pubertății și hormonii specifici celuilalt sex și chirurgia,
sunt folosite pe copiii. Copiii nu au dezvoltat discernământul pentru a consimți deplin, liber
și informat cu privire la asemenea intervenții, care ar putea duce la urmări adverse
permanente, inclusiv sterilitate.
Recunoscând că utilizarea medicamentelor care blochează pubertatea, a hormonilor
specifici celuilalt sex și a chirurgiei pe copii sunt practici vătămătoare emergente, așa cum
sunt definite de Partea a Va a Recomandării Generale Comune nr. 31 a Comitetului pentru
Eliminarea Discriminării împotriva Femeilor / Comentariul General nr. 18 al Comitetului cu
privire la Drepturile Copilului cu privire la practici vătămătoare.
Observând că utilizarea medicamentelor care blochează pubertatea, a hormonilor specifici
celuilalt sex și a chirurgiei pe copii întrunesc cele patru criterii pentru determinarea
practicilor vătămătoare, astfel:
(a) Aceste practici constituie negarea demnității și integrității copilului și sunt o violare a
drepturilor și libertăților fundamentale ale omului cuprinse în cele două Convenții,
deoarece ele presupun intervenții medicale care presupun un risc ridicat pe termen lung
pentru sănătatea fizică și psihică a copiilor care nu au discernământul suficient dezvoltat
pentru a exprima un consimțământ deplin, liber și informat cu privire la aceste
intervenții.
(b) Aceste practici constituie discriminare împotriva copiilor și sunt vătămătoare în măsura
în care au consecințe negative pentru ei ca persoane, inclusiv vătămare fizică,
psihologică, economică sau socială și/sau violență sau limitarea capacității lor de a
participa deplin în societate sau de a se dezvolta sau a-și atinge întregul lor potențial.
Asemenea consecințe negative pot include probleme de sănătate pe termen lung, fizice
sau psihice, consecințe adverse pentru sănătate permanente, cum ar fi sterilitate și
dependență pe termen lung de produse farmaceutice cum ar fi hormoni sintetici.
(c) Acestea sunt practici emergente care sunt prescrise sau implementate de norme sociale
care perpetuează dominația masculină și inegalitatea femeilor și a copiilor pe bază de
sex, gen, vârstă și alți factori care se intersectează, având în vedere că acestea izvorăsc
din conceptul de ‚identitate de gen’ care este bazat pe stereotipuri cu privire la roluri
sexuale.
(d) Aceste practici sunt impuse copiilor de membrii de familie, membrii ai comunității sau ai
societății în general, indiferent dacă victima exprimă sau este capabilă să exprime un
consimțământ deplin, liber exprimat și informat.
Îngrijorate că anumite documente internaționale fără forță obligatorie pretind că copiii au
‚identități de gen’ înnăscute care necesită protecție în vaza Articolului 8 a UNCRC în același
mod ca și identitatea națională, ca parte a drepturilor fundamentale ale copilului. Această
pretenție se întemeiază pe afirmația că copiii se nasc ‚transgen’, pretenție pentru care nu
există dovezi științifice obiective.
Articolul 1
Reafirmarea faptului că drepturile femeilor se întemeiază pe categoria
sex
Statele trebuie să păstreze caracterul central al categoriei de sex și nu al celei de ‚identitate
de gen’, în ceea ce privește dreptul femeilor și fetelor de a fi libere de discriminare.
(a) Pentru scopurile acestei Declarații, termenul „discriminare împotriva femeilor” va
însemna „orice distincție, excludere sau restricție făcută în baza sexului care au ca
urmare sau scop limitarea sau anularea recunoașterii, uzufructului sau uzului de către
femei, indiferent de starea lor civilă, pe baza egalității dintre bărbați și femei, a
drepturilor și libertăților fundamentale ale bărbaților și femeilor în domeniile politic,
economic, social, cultural, civil sau oricare alt domeniu” (CEDAW, articolul 1).
Statele trebuie să înțeleagă faptul că incluziunea bărbaților care pretind că au o
‚identitate de gen’ feminină în categoria a femeilor în drept, politici și practici constituie
discriminare împotriva femeilor prin limitarea recunoașterii drepturilor omului
întemeiate pe sex ale femeilor. Statele ar trebui să înțeleagă că includerea bărbaților
care pretind că au o ‚identitate de gen’ feminină în categoria femei atrage includerea lor
în categoria de lesbiană, ceea ce constituie o formă de discriminare împotriva femeilor
prin limitarea recunoașterii drepturilor omului întemeiate pe sex ale lesbienelor.
(b) Statele „vor lua măsuri adecvate în toate domeniile, dar mai ales în cel politic, social,
economic și cultural, inclusiv legislativ, pentru a asigura dezvoltarea deplină a femeilor și
avansarea, cu scopul de a le garanta exercițiul și folosința drepturilor omului și a
libertăților fundamentale pe baza egalității cu bărbații.” (CEDAW, articolul 3).
Aceasta trebuie să includă păstrarea în legi, politici și practici a categoriei de femeie cu
înțelesul de „persoană adultă de sex feminin”, a categoriei de lesbiană cu înțelesul de
persoană adultă de sex feminin a cărei orientate sexuală este îndreptată către alte
persoane adulte de sex feminin, a categoriei de mamă cu înțelesul de părinte de sex
feminin și excluderea bărbaților care pretind că au o ‚identitate de gen’ feminină din
aceste categorii.
(c) Statele trebuie „să condamne discriminarea împotriva femeilor în toate formele sale,
trebuie să convină să folosească fără întârziere și prin toate mijloacele o politică de
eliminare a discriminării împotriva femeilor”.
Aceasta trebuie să includă eliminarea actelor și practicilor de discriminare împotriva
femeilor care cuprind includerea bărbaților care pretind că au o ‚identitate de gen’
feminină în categoria femeilor. Aceasta includere erodează drepturile femeilor la
securitate, demnitate și egalitate.
(d) Statele trebuie să se asigure că cuvinte precum ‚femeie’, ‚fată’ și termenii tradițional
folosiți pentru a descrie organe sau funcții determinate pe criterii de sex sunt folosite în
continuare în acte constituționale, legislație, în prestările de servicii și în documentele de
politici atunci când se referă la persoane de sex feminin. Înțelesul cuvântului ‚femeie’ nu
va fi schimbat pentru a include bărbați.
Articolul 2
Reafirmarea naturii maternităţii ca aparţinând exclusiv femeilor
(a) CEDAW subliniază „importanța socială a maternității”, iar articolul 12 aliniatul 2
prevede că „Statele semnatare vor asigura femeilor servicii adecvate în legătură cu
sarcina, nașterea și perioada post-partum”.
(b) Drepturile și serviciile maternale se întemeiază pe capacitatea unică a femeii de a
duce o sarcină și de a da naștere copiilor. Caracteristicile fizice și biologice care
diferențiază femeile de bărbați determină faptul că capacitatea reproductivă a femeii
nu poate fi împărtășită de bărbații care pretind că au o ‚identitate de gen’ feminină.
Statele trebuie să înțeleagă că includerea bărbaților care pretind că au o ‚identitate
de gen’ feminină în categoria legală de mamă, în legi, politici și practici și includerea
adiacentă a femeilor care pretind o ‚identitate de gen’ masculină în categoria de tată
constituie discriminare împotriva femeilor prin încercarea de a elimina condiția unică
a femeii și drepturile întemeiate pe sex ca mame.
(c) Statele trebuie să se asigure că cuvântul ‚mamă’ și alte cuvinte tradițional folosite
pentru a descrie capacitatea reproductivă a femeilor pe bază de sex sunt în
continuare folosite în acte constituționale, legislație și în prevederile cu privire la
serviciile maternale și în documentele de politici atunci când se referă la mame și
maternitate. Înțelesul cuvântului mamă’ nu va fi modificat ca să includă bărbați.
Articolul 3 Reafirmarea drepturilor femeilor și fetelor la integritate fizică și reproductivă (a) Statele trebuie să asigure că drepturile reproductive ale femeilor și fetelor și accesul neîngrădit la servicii complete reproductive sunt menținute. (b) Statele trebuie să recunoască faptul că practici vătămătoare, precum sarcinile forțate și exploatarea comercială sau altruistă a capacităților reproductive ale femeilor implicate în maternitatea de tip ‚surogat’ reprezintă încălcări ale integrității fizice și reproductive ale femeilor și trebuie eliminate ca forme de discriminare în baza sexului. (c) Statele trebuie să recunoască faptul că cercetarea medicală care este îndreptată către a permite bărbaților să ducă o sarcină și să dea naștere copiilor este o violare a integrității fizice și reproductive a femeilor și fetelor și trebuie să fie eliminată ca o formă de discriminare pe bază de sex.
Articolul 4 Reafirmarea drepturilor la libertate de opinie și libertate de expresie (a) Statul trebuie să se asigure că femeile au dreptul să „aibă opinii fără interferență” (ICCPR, Articolul 19 aliniat 1). Acesta ar trebui să includă dreptul de a avea și de a exprima opinii despre ‚identitatea de gen’ fără a deveni subiectul hărțuirii, punerii sub acuzare sau pedepsirii. (b) Statele trebuie să protejeze libertatea de expresie a femeilor, inclusiv „libertatea de a căuta, primi și da mai departe informații și idei de orice fel, fără limitare, fie oral, în scris sau tipărit, în formă de artă sau prin orice mijloace media.” (ICCPR, Articolul 19, aliniatul 2). Aceasta ar trebui să includă libertatea de a comunica idei despre ‚identitatea de gen’ fără a deveni subiectul hărțuirii, punerii sub acuzare sau pedepsirii. (c) Statele trebuie să apere dreptul fiecăruia de a-i descrie pe ceilalți pe baza sexului lor mai degrabă decât pe baza ‚identității de gen’, în toate împrejurările. Statele trebuie să recunoască că încercările agențiilor de stat, ale instituțiilor publice și ale organizațiilor private de a forța persoanele să folosească termeni cu privire la ‚identitatea de gen’ mai degrabă decât la sex sunt o formă de discriminare împotriva femeilor și vor lua măsurile pentru a elimina această formă de discriminare. (d) Statele trebuie să interzică orice formă de sancționare, punere sub acuzare sau pedepsire a persoanelor care resping încercările de a fi obligate să identifice alte persoane pe baza ‚identității de gen’ mai degrabă decât pe bază de sex.
Articolul 5 Reafirmarea dreptului femeilor de întrunire și asociere pașnică Statele trebuie să apere dreptul femeilor de a se întruni și asocia în mod pașnic (ICCPR, Articolele 21 și 22). Aceasta trebuie să includă dreptul femeilor și fetelor de a se asocia ca femei și fete, în baza caracteristicii de sex și dreptul lesbienelor de a se întruni și asocia pe baza orientării lor sexuale comune, fără să includă bărbații care pretind că au o ‚identitate de gen’ feminină.
Articolul 6 Reafirmarea dreptului femeilor de a participa la treburile politice pe bază de sex (a) Statele „vor lua toate măsurile necesare pentru a elimina discriminarea împotriva femeilor în viața politică și publică a țării” (CEDAW, articolul 7). Aceste trebuie să includă forme de discriminare împotriva femeilor care sunt formate din includerea în categoria femei a bărbaților care pretind că au o ‚identitate de gen’ feminină. Toate măsurile luate special pentru a îmbunătăți accesul femeilor la dreptul de vot, dreptul de a fi ales, participarea la formarea politicilor publice și implementarea acestora, deținerea funcțiilor publice, exercitarea funcțiilor publice și participarea în organizații non-guvernamentale și asociații care se referă la viața publică și privată trebuie să se întemeieze pe sex și să nu se discrimineze împotriva femeilor prin includerea bărbaților care pretind că au ‚identitate de gen’ feminină. (b) Statele trebuie să asigure că „Adoptarea de către Statele Semnatare a măsurilor speciale temporare care urmăresc accelerarea egalității de facto dintre bărbați și femei” (CEDAW, articolul 4) se va aplica numai persoanelor de sex feminin li nu se va discrimina împotriva femeilor prin includerea bărbaților care pretind că au o ‚identitate de gen’ feminină.
Articolul 7 Reafirmarea drepturilor femeilor de a avea aceleași oportunităţi ca și bărbaţii de a participa activ în sporturi și educaţie fizică Articolul 10 (g) din CEDAW prevede că statele membre vor asigura „aceleași oportunități de a participa activ în sporturi și educație fizică” pentru femei și fete ca li pentru bărbați și băieți. Aceasta trebuie să includă prevederea de oportunități pentru fete și femei de a participa la sporturi și activități fizice dedicate unui singur sex. Pentru a asigura corectitudinea și siguranța pentru fete și femei, participarea băieților și bărbaților care pretind că au o ‚identitate de gen’ feminină în echipe, competiții, săli sau vestiare, printre altele, stabilite exclusiv pentru femei și fete, trebuie interzisă ca formă de discriminare pe bază de sex.
Articolul 8 Reafirmarea nevoii de a elimina violenţa împotriva femeilor (a) Statele trebuie să asigure, în cea mai mare măsură posibilă „în limita resurselor disponibile și, ori de câte ori este nevoie, în cadrul cooperării internaționale, ca femeile supuse violenței și, atunci când e cazul, copiii acestora să aibă acces la asistență specializată, cum ar fi reabilitare, asistență cu îngrijirea și întreținerea copiilor, tratament, consiliere și servicii sociale și de sănătate, facilități și programe , ca și sisteme de suport și trebuie luate toate măsurile adecvate pentru a promova siguranța lor și reabilitarea lor fizică și psihologică” (UNDEVW, Articolul 4, litera g). Aceste măsuri urmează să includă asigurarea de servicii dedicate unui singur sex și spații fizice pentru femei și fete pentru a le asigura securitatea, dreptul la viață privată și demnitatea. Indiferent dacă structuri publice sau private, asemenea facilități vor fi alocate unui singur sex și nu pe bază de ‚identitate de gen’ și ar trebui să fie deservite numai de femei pe baza de sex și nu pe bază de ‚identitate de gen’. (b) Serviciile alocate unui singur sex trebuie să includă, între altele, servicii specializate pentru femei și fete care au fost supuse unor acte de violență, cum ar fi servicii de suport pentru victimele infracțiunilor de viol, facilități de îngrijire medicală specializate, facilități speciale dedicate desfășurării anchetelor și adăposturi pentru femei și copiii care fug din calea violenței domestice sau a altor forme de violență. Trebuie de asemenea să includă toate celelalte servicii a căror prestare exclusivă către un singur sex urmăresc asigurarea securității fizice, intimității și demnității femeilor și fetelor. Acestea includ închisori, servicii și saloane spitalicești, centre de reabilitare pentru consumatorii de droguri, adăposturi pentru cei fără locuință, toalete, dușuri și cabine de schimb și orice alt spațiu închis în care cei aflați acolo se pot găsi într-o stadiu oarecare de nuditate. Structurile dedicate unui singur sex proiectate să acopere nevoile femeilor și fetelor trebuie să fie similare în disponibilitate și calitate ca și cele dedicate bărbaților și băieților. Aceste structuri nu trebuie să includă bărbați care pretind că au o ‚identitate de gen’ feminină. (c) Statele trebuie să „promoveze cercetarea, colectarea de date și să adune statistici, preponderent cu privire la violența domestică, cu privire la preponderența anumitor forme de violență împotriva femeilor și să încurajeze cercetarea cauzelor, naturii, gravității și consecințelor violenței împotriva femeilor și despre eficiența măsurilor luate pentru a preveni și repara actele de violență împotriva femeilor; aceste statistici și constatări ale cercetării sunt făcute publice” (UNDEVW, Articolul 4, litera k). Aceasta trebuie să includă și recunoașterea că violența împotriva femeilor este unul dintre mecanismele sociale cruciale prin care femeile ca sex sunt forțate în poziții de subordonare în comparație cu bărbații ca sex, iar cercetările exacte și adunarea de date cu privire la violența împotriva femeilor și fetelor necesită identificarea atât a făptuitorilor, cât și a victimelor unor asemenea acte de violență pe bază de sex și nu pe baza ‚identității de gen’. “Datele separate în funcție de sex sunt informații clasificate în funcție de sex, care prezintă separat date cu privire la femei și fete, bărbați și băieți. Informațiile separate în funcție de sex reflectă roluri, situații reale, condiția generală a femeilor și bărbaților, fetelor și băieților în toate aspectele societății. ... Atunci când datele nu sunt separate în funcție de sex este mai dificil să se identifice inegalitățile reale și potențiale.” (ONU – Femei, Glosarul Egalității de Gen). 13 (d) Statele trebuie să „includă în analizele cu privire la tendințele și problemele sociale întocmite de organizații și organe ale Națiunilor Unite, cum ar fi rapoarte periodice cu privire la situația socială internațională, examinarea tendințelor cu privire la violența împotriva femeilor” (UNDEVW Articolul 5, litera d). Aceasta trebuie să determine statele să asigure că identitățile făptuitorilor și ale victimelor violenței împotriva femeilor și fetelor sunt înregistrate pe bază de sex și nu de ‚identitate de gen’ de către instituțiile publice, inclusiv poliție, parchet și instanțe. (e) Statele trebuie să „dezvolte sancțiuni penale, civile, de dreptul muncii și administrative în legislațiile domestice pentru a pedepsi și repara daunele cauzate femeilor care au suferit acte de violență; femeile care au suferit acte de violență ar trebui să beneficieze de acces la mecanisme juridice și, în conformitate cu legislația națională, la reparații juste și eficiente comparativ cu prejudiciul suferit; statele trebuie de asemenea să informeze femeile cu privire la drepturile lor în ceea ce privește obținerea de reparații prin asemenea mecanisme.” (UNDEVW, Articolul 4, litera d). Aceasta trebuie să includă recunoașterea drepturilor femeilor și fetelor de a descrie cu claritate sexul celor care au săvârșit acte de violență împotriva lor. Instituțiile publice, precum poliția, parchetele și instanțele nu ar trebui să impună o obligație victimelor actelor de violență de a-și descrie atacatorii conform ‚identității de gen’ mai degrabă decât pe bază de sex.
Articolul 9 Reafirmarea nevoii de protejare a drepturilor copilului (a) „În toate deciziile care îi privesc pe copii, fie că sunt luate de instituții publice sau private de ocrotire socială, de către tribunale, autorități administrative sau de organe legislative, interesele superioare ale copilului trebuie să fie luate în considerare cu prioritate.”. (Articolul 3, paragraf 1 UNCRC). Statele trebuie să recunoască că intervențiile medicale care urmăresc modificarea genului’ copiilor prin utilizarea de medicamente care
suspendă pubertatea, hormoni ai sexului opus și intervenții chirurgicale nu sunt în
interesul copilului. Copiii nu sunt destul de dezvoltați pentru a exprima consimțământ
deplin, liber și informat pentru asemenea intervenții medicale, care au un risc ridicat de
consecințe pentru sănătatea fizică și psihologică a copilului și care ar putea rezulta în
urmări adverse permanente pentru sănătatea fizică și psihologică, cum ar fi sterilitate.
Statele trebuie să interzică utilizarea acestor proceduri medicale pe copii.
(b) Statele trebuie să recunoască faptul că intervențiile medicale care urmăresc ‚modificarea
genului’ copiilor prin folosirea de medicamente și chirurgie sunt practici vătămătoare
emergente așa cum sunt definite în Partea a Va din Recomandarea Generală Comună Nr.
31 a Comitetului pentru Eliminarea Discriminării împotriva Femeilor / Comentariul
General Nr. 18 al Comitetului privind Drepturile Copilului cu privire la practici
vătămătoare.
(c) Statele trebuie să stabilească proceduri de adunarea a datelor și de monitorizare în
relație cu aceste practici și să pună în acțiune și să implementeze legislație menită să le
elimine. Prevederile statelor ar trebui să includă protecție legală și îngrijire adecvată
pentru copiii afectați de asemenea practici și disponibilitatea de a lua măsuri și repara
urmările.
(d) Statele trebuie să „recunoască dreptul copilului de a se bucura de cea mai bună stare de
sănătate posibilă și de a beneficia de servicii medicale, de tratament și de recuperare”
(UNCRC, Articolul 24). Aceasta trebuie să includă protejarea corpului sănătos al copilului
față de folosirea de medicamente sau operații care urmăresc efectuarea tratamentului
de ‚schimbare de gen’.
(e) Statele „vor veghea ca funcționarea instituțiilor, serviciilor și lăcașelor care au
responsabilități fată de copii și asigură protecția lor să fie conformă cu normele fixate de
către autoritățile competente, în special în domeniul securității și sănătății, și în ceea ce
privește numărul și competența personalului lor ca și în privința unui control
corespunzător.” (UNCRC, Articolul 3). Aceasta trebuie să includă prevenirea
organizațiilor care susțin conceptul de ‚identitate de gen’ sau structuri fără experiență
clinică sau experiență în ceea ce privește psihologia copilului, de a influența serviciile de
sănătate destinate copiilor.
(f) Statele „vor respecta responsabilitatea, dreptul și obligația pe care le au părinții sau,
după caz, membrii familiei lărgite sau a comunității, conform cutumei locale, tutorii sau
alte persoane prin lege responsabile pentru copil, de a-i da acestuia, într-un mod care să
corespundă dezvoltării capacităților acestuia, orientarea ș sfaturile corespunzătoare
exercitării drepturilor pe care i le recunoaște prezenta Convenție.” (UNCRC, Articolul 5).
Statele trebuie să interzică agențiilor publice, instituțiilor publice sau private,
prestatorilor de servicii medicale și altor persoane cu rol în bunăstarea copilului să
întreprindă orice acțiuni care pot determina părinții să consimtă la supunerea copiilor la
intervenții medicale sau de alt fel care ar urmări modificarea ‚identității de gen’ a
acestora.
(g) Statele „recunosc dreptul copilului la educație și, […] asigură exercitarea acestui drept în
mod progresiv și pe baza egalității de șanse (UNCRC, Articolul 28). Acesta trebuie să
includă dreptul copilului la programe școlare corecte din punct de vedere material
despre biologia și reproducerea umană și informații despre drepturile oamenilor de
diferite orientări sociale, luând în seamă desfășurarea etapelor de dezvoltare a copiilor.
(h) Statele trebuie să asigure includerea în programele de instruire și în cele de dezvoltare
continuă a profesorilor materiale corecte cu privire la biologia și reproducerea umană și
informații cu privire la drepturile omului pentru persoane cu orientări sexuale diverse,
materiale care ar trebui să condamne stereotipurile sexuale și homofobia.
(i) Statele „sunt de acord că educația copilului trebuie să urmărească […] pregătirea
copilului pentru a-și asuma responsabilitățile vieții într-o societate liberă, în spiritul
înțelegerii, păcii, toleranței, egalității între sexe …” (UNCRC, Articolul 29). Aceasta
trebuie să includă măsuri care să asigure că organizațiilor nu li se vor aloca fonduri
publice pentru a promova stereotipuri sexuale și conceptul de ‚identitate de gen’ în
instituții de educație deoarece aceasta reprezintă promovarea discriminării împotriva
femeilor și fetelor.
(j) Statele „vor proteja copilul împotriva tuturor celorlalte forme de exploatare dăunătoare
oricărui aspect al bunăstării lui” (UNCRC, Articolul 36). Aceasta ar trebui să includă
măsuri legale eficiente și adecvate în vederea abolirii practicilor tradiționale și
emergente care urmăresc inducerea stereotipurilor sexuale asupra fetelor și băieților;
diagnosticarea și tratarea copiilor ca și cum ‘ai fi născut în corpul greșit’ atunci când nu
se conformează stereotipurilor sexuale tradiționale; asimilarea persoanelor tinere care sunt atrase de persoane de același sex cu persoane care suferă de disforie de gen și utilizarea de tratamente medicale pe copii care ar putea să determine sterilitate sau altă vătămare pe termen lung
