La tine alergăm, o, fericite Iosife, în necazul nostru și, plini de încredere, cerem ocrotirea ta, după aceea a sfintei tale soții.
Pentru sfânta legătură de dragoste ce te-a unit cu Neprihănita Fecioară Născătoare de Dumnezeu și pentru dragostea părintească pe care ai avut-o către Pruncul Isus, te rugăm fierbinte să privești cu bunăvoință la moștenirea pe care Isus a dobândit-o cu Sângele Său și, prin puterea și ajutorul tău, să ne aperi în nevoile noastre.
Apără, păzitorule preaînțelept al dumnezeieștii Familii, neamul ales al lui Isus Cristos; îndepărtează de la noi, preaiubitorule părinte, toate rătăcirile și viciile.
O, preaputernicul nostru ocrotitor, vino din cer în ajutorul nostru în această luptă împotriva puterii întunericului și, precum odinioară ai scăpat de primejdia morții pe Pruncul Isus, tot așa apără acum Sfânta Biserică a lui Dumnezeu de cursele vrăjmașe și de orice nenorocire; și întinde pururea peste fiecare dintre noi ocrotirea ta, pentru ca, sprijiniți de pilda și ajutorul tău, să putem trăi cu sfințenie, muri cu evlavie și dobândi în ceruri fericirea veșnică.
Amin.
Rugăciune către Sfântul Iosif scrisă de Papa Leon al XIII-lea în enciclica Quamquam pluries din 1889. Este recitată în mod tradițional la sfârșitul lunii Sfântului Iosif (martie), în timpul novenei sau imediat după rugăciunea Sfântului Rozariu.
