in

13 întrebări (și răspunsuri) despre Dumnezeu

question-mark-3255140_1280
Fotografie de Arek Socha de pe Pixabay

Treisprezece întrebări și răspunsuri extrase din Compendiul Catehismului Bisericii Catolice, publicat de Benedict al XVI-lea.

* * *

18. De ce Sfânta Scriptură învață adevărul?

Deoarece Dumnezeu Însuși este autorul Sfintei Scripturi: ea este, prin urmare, numită inspirată și învață fără eroare acele adevăruri care sunt necesare pentru mântuirea noastră. Duhul Sfânt i-a inspirat pe autorii umani, care au scris ceea ce El a dorit să ne învețe. Credința creștină, totuși, nu este „o religie a Cărții”, ci a Cuvântului lui Dumnezeu, care nu este „un cuvânt scris și mut, ci Cuvântul întrupat și viu” (Sfântul Bernard de Clairvaux).

58. De ce Dumnezeu permite răul?

Credința ne dă certitudinea că Dumnezeu nu ar permite răul dacă nu ar scoate binele din același rău. Dumnezeu a realizat deja acest lucru în mod minunat cu ocazia morții și învierii lui Hristos: de fapt, din cel mai mare rău moral, uciderea Fiului Său, El a scos cele mai mari binefaceri: glorificarea lui Hristos și răscumpărarea noastră.

117. Cine este responsabil pentru moartea lui Isus?

Pătimirea și moartea lui Isus nu pot fi imputate nediferențiat nici tuturor evreilor care trăiau atunci, nici altor evrei care au venit după aceea, în timp și spațiu. Fiecare păcătos în parte, adică fiecare om, este în mod real cauza și instrumentul suferințelor Răscumpărătorului, iar cu atât mai vinovați sunt cei care, mai ales dacă sunt creștini, cad mai des în păcat sau se dedau viciilor.

127. Ce „semne” atestă Învierea lui Isus?

Pe lângă semnul esențial constituit de mormântul gol, Învierea lui Isus este atestată de femeile care l-au întâlnit primele pe Isus și au anunțat acest lucru Apostolilor. Apoi Isus „S-a arătat lui Chefa (Petru), apoi celor Doisprezece. După aceea, S-a arătat la peste cinci sute de frați deodată” (1 Cor 15,5-6) și altora. Apostolii nu au putut inventa învierea, deoarece aceasta li se părea imposibilă: de fapt, Isus i-a și mustrat pentru necredința lor.

171. Ce înseamnă afirmația: „În afara Bisericii nu există mântuire”?

Aceasta înseamnă că toată mântuirea vine de la Hristos-Capul prin Biserică, care este Trupul Său. Prin urmare, nu pot fi mântuiți cei care, cunoscând Biserica drept întemeiată de Hristos și necesară mântuirii, nu intră în ea și nu perseverează în ea. În același timp, datorită lui Hristos și Bisericii Sale, pot dobândi mântuirea veșnică cei care, fără vina lor, ignoră Evanghelia lui Hristos și Biserica Sa, dar Îl caută sincer pe Dumnezeu și, sub influența harului, se străduiesc să împlinească voia Sa, cunoscută prin glasul conștiinței.

201. De ce Biserica are puterea de a ierta păcatele?

Biserica are misiunea și puterea de a ierta păcatele, deoarece Hristos Însuși i-a conferit-o: „Primiți Duhul Sfânt! Cărora le veți ierta păcatele, le vor fi iertate; cărora nu le veți ierta, nu le vor fi iertate” (Ioan 20,22-23). „Cred în învierea trupului”.

213. Cum se împacă existența iadului cu bunătatea infinită a lui Dumnezeu?

Dumnezeu, deși dorește „ca toți să ajungă la pocăință” (2 Pet 3,9), totuși, după ce l-a creat pe om liber și responsabil, îi respectă deciziile. Prin urmare, omul însuși este cel care, în deplină autonomie, se exclude voluntar din comuniunea cu Dumnezeu dacă, până în momentul morții sale, persistă în păcat de moarte, refuzând iubirea milostivă a lui Dumnezeu.

244. Are Biserica nevoie de locuri pentru a celebra liturghia?

Cultul „în duh și adevăr” (Ioan 4,24) al Noului Legământ nu este legat de niciun loc exclusiv, deoarece Hristos este templul adevărat al lui Dumnezeu, prin care și creștinii, precum și întreaga Biserică, devin, sub acțiunea Duhului Sfânt, temple ale Dumnezeului celui viu. Cu toate acestea, Poporul lui Dumnezeu, în condiția sa pământească, are nevoie de locuri unde comunitatea să se poată reuni pentru a celebra liturghia.

349. Care este atitudinea Bisericii față de cei divorțați recăsătoriți?

Fidelă Domnului, Biserica nu poate recunoaște ca Taină a Căsătoriei uniunea civilă a celor divorțați și recăsătoriți. „Cel ce își lasă soția și se însoară cu alta săvârșește adulter față de ea; dacă femeia își lasă soțul și se mărită cu altul, săvârșește adulter” (Marcu 10,11-12). Față de ei, Biserica manifestă o grijă deosebită, invitându-i la o viață de credință, la rugăciune, la fapte de caritate și la educația creștină a copiilor. Dar ei nu pot primi dezlegarea sacramentală, nici nu se pot apropia de Împărtășania euharistică, nici nu pot exercita anumite responsabilități ecleziastice, atâta timp cât persistă această situație, care contravine în mod obiectiv legii lui Dumnezeu.

392. Ce este păcatul?

Păcatul este „un cuvânt, un act sau o dorință contrară Legii eterne” (Sfântul Augustin). Este o ofensă adusă lui Dumnezeu, prin nesupunerea față de iubirea Sa. El rănește natura omului și aduce atingere solidarității umane. Hristos, prin Pătimirea Sa, dezvăluie pe deplin gravitatea păcatului și îl învinge prin mila Sa.

472. De ce societatea trebuie să protejeze fiecare embrion?

Dreptul inalienabil la viață al fiecărui individ uman, încă de la conceperea sa, este un element constitutiv al societății civile și al legislației sale. Când statul nu își pune forța în serviciul drepturilor tuturor și, în special, al celor mai slabi, printre care se numără și cei concepuți, încă nenăscuți, sunt subminate fundamentele înseși ale unui stat de drept.

475. Când sunt legitime din punct de vedere moral experimentele științifice, medicale sau psihologice efectuate pe persoane sau pe grupuri umane?

Sunt legitime din punct de vedere moral dacă sunt în serviciul binelui integral al persoanei și al societății, fără riscuri disproporționate pentru viața și integritatea fizică și psihică a subiecților, care trebuie să fie informați în mod corespunzător și să își dea consimțământul.

572. De ce rugăciunea este o luptă?

Rugăciunea este un dar al harului, dar presupune întotdeauna un răspuns hotărât din partea noastră, deoarece cel care se roagă luptă împotriva lui însuși, a mediului înconjurător și, mai ales, împotriva Tentatorului, care face tot posibilul pentru a-l abate de la rugăciune. Lupta rugăciunii este inseparabilă de progresul vieții spirituale. Ne rugăm așa cum trăim, pentru că trăim așa cum ne rugăm.

hug-2709639_1280

Doamne, învață-ne să nu ne iubim pe noi înșine (Raoul Follereau)

window-3616886_1280

Samaritanus Bonus -Privind îngrijirea persoanelor în fazele critice și terminale ale vieții