Gianna Beretta s-a născut la Magenta (Milano) la 4 octombrie 1922. În tinerețe, a acceptat de bunăvoie darul credinței și educația clar creștină pe care a primit-o de la excelenții ei părinți. Drept urmare, ea a experimentat viața ca pe un dar minunat de la Dumnezeu, a avut o credință puternică în Providență și a fost convinsă de necesitatea și eficacitatea rugăciunii.
Ea s-a dedicat cu sârguință studiilor în timpul educației sale secundare și universitare, în timp ce și-a aplicat credința printr-un serviciu apostolic generos în rândul tinerilor Acțiunii Catolice și munca de caritate în rândul bătrânilor și nevoiași ca membru al Societății Sf. Vincent de Paul. După ce a obținut diplome în Medicină și Chirurgie de la Universitatea din Pavia în 1949, a deschis o clinică medicală în Mesero (lângă Magenta) în 1950. S-a specializat în Pediatrie la Universitatea din Milano în 1952 și, ulterior, a acordat o atenție specială mamelor, bebelușilor, bătrânii și săracii.
În timp ce lucra în domeniul medicinei – pe care o considera o „misiune” și o practică ca atare – și-a sporit serviciul generos față de Acțiunea Catolică, în special în rândul celor „foarte tineri”. În același timp, și-a exprimat bucuria de a trăi și dragostea pentru creație prin schi și alpinism. Prin rugăciunile ei și ale altora, ea a reflectat asupra vocației sale, pe care o considera și un dar de la Dumnezeu. După ce și-a ales vocația căsătoriei, ea a îmbrățișat-o cu deplin entuziasm și s-a dedicat în totalitate „formării unei familii cu adevărat creștine”.
S-a logodit cu Pietro Molla și a strălucit de bucurie și fericire în timpul logodnei lor, pentru care a mulțumit și l-a lăudat pe Domnul. S-au căsătorit pe 24 septembrie 1955, în Bazilica Sf. Martin din Magenta, iar ea a devenit o soție fericită. În noiembrie 1956, spre marea ei bucurie, a devenit mama lui Pierluigi; în decembrie 1957 a Mariolinei; iar în iulie 1959 a Laurei. Cu simplitate și echilibru, ea a armonizat cerințele mamei, soției, doctorului și pasiunii ei pentru viață.
În septembrie 1961, spre sfârșitul celei de-a doua luni de sarcină, a fost atinsă de suferință și de misterul durerii. Ea a dezvoltat un fibrom în uter. Înainte de operația necesară și conștientă de riscul pe care îl aducea continuarea sarcinii, ea a rugat chirurgul să salveze viața copilului pe care îl purta și s-a încredințat rugăciunii și Providenței. Viața a fost salvată, pentru care ea a mulțumit Domnului. Ea și-a petrecut cele șapte luni rămase până la nașterea copilului într-o putere incomparabilă de spirit și dăruire necruțătoare sarcinilor sale de mamă și medic. Își făcea griji că copilul din pântecele ei s-ar putea naște cu durere și i-a cerut lui Dumnezeu să prevină asta.
Cu câteva zile înainte de nașterea copilului, deși având încredere ca întotdeauna în Providență, ea era gata să-și dea viața pentru a-și salva pe cea a copilului ei: „Dacă trebuie să decideți între mine și copil, nu ezita: alege copilul – eu insistă asupra asta. Salvează-l.” În dimineața zilei de 21 aprilie 1962 s-a născut Gianna Emanuela. În ciuda tuturor eforturilor și tratamentelor pentru a-i salva pe amândoi, în dimineața zilei de 28 aprilie, pe fondul durerii nespuse și după exclamații repetate de „Isuse, te iubesc. Isuse, te iubesc”, mama a murit. Ea avea 39 de ani. Înmormântarea ei a fost un prilej de profundă durere, credință și rugăciune. Slujitorul lui Dumnezeu se află în cimitirul din Mesero (4 km de Magenta).
„Inmolarea conștientă” a fost sintagma folosită de Papa Paul al VI-lea pentru a defini actul Fericitei Gianna, amintindu-i la Angelusul duminical din 23 septembrie 1973, ca: „O tânără mamă din dieceza de Milano care, pentru a-i da viață fiica, și-a sacrificat-o pe a ei, cu imolare conștientă”. În aceste cuvinte, Sfântul Părinte se referă în mod clar la Hristos pe Golgota și în Euharistie.
Sursa: www.vatican.va
Papa Ioan Paul al II-lea a beatificat-o pe 24 aprilie 1994 și a canonizat-o pe 16 mai 2004. Ea este amintită pe 28 aprilie.
