
Ignatius s-a născut la Loyola, în Țara Bascilor, într-o familie de mică nobilime. A frecventat curtea și a participat la campanii militare. În 1521, obligat să stea la pat din cauza unei răni suferite în timpul apărării Pamplunei, și-a petrecut timpul citind o viață a lui Hristos și viețile sfinților. Aceste lecturi l-au animat, iar dorința de a-l urma pe Isus a apărut.
A început o lungă perioadă de pelerinaj exterior și interior. Itinerariul „pelerinului” – așa cum se definește Ignatius însuși povestindu-și viața – a avut ca primă etapă orașul Manresa, lângă Barcelona. Acolo a avut o experiență spirituală intensă care a durat toată viața. Cartea Exercițiilor spirituale este rezumatul experienței acestui sfânt.
Călătoria, caracterizată în continuare ca fiind a unui pelerin, l-a condus la Ierusalim, unde i s-a interzis să se stabilească, așa cum și-ar fi dorit, așa că a trebuit să se întoarcă în Europa. Ajuns la Barcelona, s-a dedicat studiilor pentru a-i ajuta mai bine pe ceilalți.
La Paris, unde mersese pentru a-și aprofunda și completa pregătirea filozofico-teologică, un mic grup de aproximativ zece studenți s-a format în jurul lui, pe care Ignatius însuși îi numea „prieteni în Domnul”. Acești „prieteni” (printre care se numără Francisc Xavier, viitor sfânt și patron al Misiunilor) erau de naționalități diferite și animați de același ideal de a-i ajuta pe ceilalți. Ignatius a fost hirotonit preot la Veneția în 1537 și în același an s-a deplasat la Roma.
De-a lungul acestei ultime etape a călătoriei spre țintă, Ignatius a avut o altă întâlnire puternică cu Domnul la La Storta, lângă Roma. Și tocmai la Roma micul grup format la Paris s-a pus la dispoziția Papei pentru a fi trimis în misiune oriunde: a devenit comunitatea care a fondat Compania lui Isus. Aceasta a fost aprobată de Papa Paul al III-lea în 1540.
Ignatius a fost ales primul Superior General al Iezuiților. Până în 1556, anul morții sale, a guvernat Iezuiții compunând constituțiile Ordinului, scriind aproximativ 6000 de scrisori și interesându-se de diverse dimensiuni ale societății: de la conducători la femeile sărace de pe străzi, de la apărarea și propagarea credinței pe scena lumii cunoscute atunci la problemele legate de indivizi. Ignatius era în acord cu zicala: „a nu fi constrâns de cel mai mare și totuși a fi cuprins de cel mai mic: aceasta este divinul”.
Sfântul Ignațiu de Loyola este prăznuit pe 31 iulie, ziua morții sale.

