Târziu Te-am iubit Frumuseţe atât de veche şi atât de nouă, târziu Te-am iubit.
Tu erai înlăuntrul meu Şi eu eram în afară şi acolo Te căutam şi mă aruncam eu – cel ce şi-a pierdut frumuseţea – asupra acestor lucruri frumoase pe care Tu le -ai făcut.
Tu erai cu mine, dar eu nu eram cu Tine. Mă ţineau departe de Tine frumoasele lucruri care, dacă nu ar fi în Tine, nu ar exista.
M-ai chemat – şi m-ai strigat şi ai rupt surzenia mea. Ai strălucit Şi ai alungat iubirea mea. Ai răspândit o mireasmă şi am respirat-o şi acum suspin după Tine. Te-am gustat şi mi-e foame şi sete. M-ai atins şi am luat foc, arzând după pacea Ta.
Sfântul Augustin, Confesiuni, Cartea a Zecea, capitolul XXVII
