
Mai întâi, să ne amintim că rugăciunea creștină este un dialog cu Dumnezeu: un Dumnezeu care ascultă, vorbește, acționează și iubește.
Dumnezeu, adică Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, ne iubește pe toți: păcătoși și sfinți, sănătoși și bolnavi.
Reiki pornește însă de la premisa că există o energie ascunsă, o energie universală, cosmică, prezentă pretutindeni și care poate fi gestionată prin simboluri și ritualuri pe care doar puțini le pot cunoaște.
Această energie ar fi prezentă pretutindeni, chiar și în noi.
Înțelegem, așadar, că Reiki nu este o formă de rugăciune.
Reiki este, mai degrabă, unul dintre acele cazuri clasice în care omul visează să fie Dumnezeu sau să se folosească de Dumnezeu în scopuri proprii. Energia divină pe care ar dori să o canalizeze după bunul plac este un mod de a spune: „Pot face orice, dacă vreau?”
Consecința este că Dumnezeu devine inutil. Iată de ce cei care practică Reiki își pierd adesea credința sau, în orice caz, nu mai înțeleg necesitatea ei (nici nevoia de Dumnezeu, nici pe cea de a avea credință în El) și nici profunzimea acesteia.
Dumnezeul din Reiki este un zeu fără nume, de folosit după bunul plac. Este un non-zeu. Absent. Este doar un furnizor de energii. O baterie.
Pentru practicanții Reiki este de ajuns să deschidă chakrele, canalele din care pot lua ceea ce le trebuie: energie și forță. Reiki nu oferă însă răspunsuri la întrebările cele mai profunde: viața, moartea, suferința, singurătatea. Aceasta este marea diferență față de creștinism.
Isus, Dumnezeu făcut om, are un nume, a pătimit ca noi și pentru noi și a biruit moartea. Iar împreună cu El putem vorbi, plânge, cere, asculta și Îl putem lăsa să lucreze, chiar și doar având încredere în El.
În Reiki, omul este cel care încearcă să se substituie lui Dumnezeu, încercând să joace rolul vindecătorului.
Și încercarea de a echivala punerea mâinilor în Reiki cu cea din riturile creștine este profund greșită și înșelătoare: în creștinism, punerea mâinilor este un mod de a-L invoca pe Dumnezeu, nu un flux sau o energie a Sa: Dumnezeu nu trece prin mâini.
Punerea mâinilor este un gest biblic. Acesta arată, într-un mod ușor de înțeles pentru credincioși, că Duhul Sfânt, darul lui Dumnezeu, este invocat de sus.
În plus, adevărata rugăciune creștină însoțită de punerea mâinilor, fie că este de vindecare, de invocare sau de binecuvântare, nu-I impune nimic lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este o jucărie sau o marionetă care acționează pentru că ne rugăm.
Într-adevăr, cererile noastre sunt întotdeauna supuse voii Sale, care uneori este misterioasă. La sfârșitul fiecărei cereri, Isus ne învață să ne amintim aceste cuvinte: „Totuși, nu voia mea, ci a Ta să se facă”.
Iată de ce Reiki nu are nimic de-a face cu credința creștină. Este, mai degrabă, o formă de invocare laică, un fel de rugăciune atee adresată naturii, înțeleasă aproape ca o divinitate păgână (de exemplu, Mama Natură, Mama Pământ, Gaia).
Este mai bine să stăm departe de Reiki și să nu irosim bani pentru a urma cursurile și învățăturile sale.
Așadar, răspunsul este că Reiki nu este o rugăciune și nu merită să ne bazăm pe el.
Q.C. pentru Prietenii lui Lazăr
© Tutti i diritti riservati. Riproduzione consentita solo chiedendo permesso a info@amicidilazzaro.it
(non verrà concesso a siti con pubblicità/ads o per usi commerciali)
© All rights reserved. Reproduction allowed only with permission from info@amicidilazzaro.it
(it will not be granted to sites with advertising/ads or for commercial uses)

