
La scurt timp, Francesco a luat-o și de la mănăstirea Sant’Angelo și a trimis-o să trăiască în clauzură la San Damiano.
În biserica aproape ruinată din San Damiano, Răstignitul îi vorbise lui Francesco, spunând: „Francesco, mergi și repară biserica mea, care este toată dărăpănată și stă să se prăbușească.”
Tânărul crezuse că porunca se referea la zidurile materiale. De aceea, le-a reparat cu pietre și mortar. Apoi a înțeles că porunca lui Cristos se referea la altceva și că Biserica era însuși trupul lui Isus, aflat în agonie pe Cruce.
A lepădat orice bogăție, a renunțat la orice ambiție, s-a făcut de bunăvoie umil și sărac. S-a căsătorit — cum spunea el — cu Doamna Sărăcie.
San Damiano rămăsese, chiar și după ce Francesco îl restaurase cu mâinile sale neîndemânatice, un loc sărac. Biserica semăna cu cea de la Santa Maria degli Angeli: mică, întunecoasă, cu boltă în ogivă. Construcțiile din jur puteau fi transformate într-o mănăstire pentru câteva femei și, mai ales, pentru femei sărace.
Astfel, la San Damiano a luat naștere al doilea ordin franciscan, cel feminin, numit al „Femeilor Sărace”.
„Femei sărace” și atât, fără nicio altă denumire.
„Femei sărace”, care trăiau din pomană, mâncau pâine primită de pomană și posteau în cele mai multe zile.
Francesco se căsătorise de bunăvoie cu sărăcia. Chiara a vrut să fie sărăcia însăși, sărăcia întruchipată.
În acest sens, ea s-a unit cu Francesco în sărăcia absolută, voită, acceptată și căutată din iubire pentru marele și săracul stăpân și domn al universului, Isus.
Vechea biserică, dominată de marele Răstignit, a fost împodobită cu buchete de flori de câmp.
În spatele absidei se afla corul „femeilor sărace”, făcut din scânduri aspre, nici măcar rindeluite. Înfipt în pietrele pardoselii se afla un stâlp în jurul căruia se învârtea pupitrul rudimentar, luminat de o candelă cu ulei.
O fereastră cu gratii dădea spre biserică și, printre barele de fier, ca niște prizoniere, femeile sărace primeau Împărtășania.
Dintr-un mic claustru, susținut de stâlpi fără capiteluri, se trecea în trapeza joasă și întunecoasă. Mese aspre, fără fețe de masă, erau dispuse de jur împrejur. Acolo, mulțumindu-I Domnului, „femeile sărace” mâncau ceea ce primeau de pomană.
Chiara prefera bucățelele de pâine.
O pâine întreagă i se părea o bogăție prea mare. Trăia din resturi, cerea resturile. O pâine întreagă era însă un dar deplin.
Un singur dormitor, la etaj, le adăpostea pe „femeile sărace”. O încăpere mare, goală și rece, sub grinzile acoperișului. În loc de pat, un mănunchi de nuiele. În loc de pernă, un butuc de lemn. Cearșafuri din cânepă aspră și pături din petice prinse cu ață.
Picioare goale în orice anotimp; haine groase, legate cu o funie; capul ras, acoperit cu o pânză albă și una neagră.
Pe sub veșminte, Chiara purta un ciliciu făcut din piele de porc, cu perii spre trup. „Femei sărace” cum nu se putea să existe altele mai sărace. La San Damiano, Chiara a vrut să fie întâia în sărăcie. Nu trebuia să existe pe lume o femeie mai săracă decât ea.
Nimic nu era al ei; totul era împrumutat; fiecare dar era oferit de bunăvoie.
Sărăcie voită, nu doar acceptată, ci dorită ca cel mai râvnit dintre privilegii. Sărăcie fericită, mulțumită de sine; sărăcie veselă, plină de voie bună, nicidecum respingătoare sau dureroasă.
Sărăcie lipsită de spini, dar care înflorea ca trandafirul: zâmbea, se bucura sub soarele harului.
Nicio plângere, niciun suspin nu se ridica din San Damiano. Sărăcia din acea cocioabă nu durea, lipsurile de la masa aceea nu o făceau să lâncezească, iar neajunsurile de pe acele paturi nu o chinuiau. Chiara voia să fie sărăcia însăși. De aceea, era cu atât mai mulțumită de sine cu cât devenea mai săracă; era cu atât mai bucuroasă de starea ei cu cât se simțea mai săracă.
din Florile Sfintei Clara
traducere realizată de Amici di Lazzaro
© Tutti i diritti riservati. Riproduzione consentita solo chiedendo permesso a info@amicidilazzaro.it
(non verrà concesso a siti con pubblicità/ads o per usi commerciali)
© All rights reserved. Reproduction allowed only with permission from info@amicidilazzaro.it
(it will not be granted to sites with advertising/ads or for commercial uses)

