
„Floricelele” Sfântului Francisc
Capitolul al VIII-lea
Bucuria desăvârșită
Venind odată Sfântul Francisc de la Perugia la Santa Maria degli Angeli împreună cu fratele Leon, pe vreme de iarnă, și chinuindu-l foarte tare frigul cel mare, l-a chemat pe fratele Leon, care mergea înainte, și i-a spus:
„Frate Leon, chiar dacă frații Minoriți dau în orice țară un mare exemplu de sfințenie și de bună zidire, totuși scrie și notează cu grijă că nu aici se află bucuria desăvârșită”.
Și mergând mai departe Sfântul Francisc, l-a chemat a doua oară:
„O, frate Leon, chiar dacă fratele Minorit ar lumina pe orbi și ar vindeca pe cei paralizați, ar izgoni demonii, ar reda auzul surzilor și mersul șchiopilor, vorbirea muților și, ceea ce este mai mare lucru, ar învia morții de patru zile; scrie că nu în aceasta se află bucuria desăvârșită”.
Și mergând puțin mai departe, Sfântul Francisc a strigat cu glas tare:
„O, frate Leon, chiar dacă fratele Minorit ar cunoaște toate limbile și toate științele și toate Scripturile, astfel încât ar ști să profețească și să descopere nu numai lucrurile viitoare, ci și tainele conștiințelor și ale oamenilor; scrie că nu în aceasta se află bucuria desăvârșită”.
Mergând puțin mai departe, Sfântul Francisc a strigat din nou:
„O, frate Leon, mielușel al lui Dumnezeu, chiar dacă fratele Minorit ar vorbi cu limba îngerilor și ar cunoaște mersul stelelor și virtuțile ierburilor, și i-ar fi fost descoperite toate comorile pământului, și ar cunoaște virtuțile păsărilor și ale peștilor și ale tuturor animalelor și ale pietrelor și ale apelor; scrie că nu în aceasta se află bucuria desăvârșită”.
Și mergând încă puțin, Sfântul Francisc a strigat:
„O, frate Leon, chiar dacă fratele Minorit ar ști să predice atât de bine încât i-ar converti pe toți necredincioșii la credința lui Hristos; scrie că nici aici nu se află bucuria desăvârșită”.
Și continuând acest fel de vorbire aproape două mile, fratele Leon, cu mare uimire, l-a întrebat:
„Părinte, te rog, pentru Dumnezeu, spune-mi unde se află bucuria desăvârșită”.
Iar Sfântul Francisc i-a răspuns:
„Când vom ajunge la Santa Maria degli Angeli, uzi leoarcă de ploaie, înghețați de frig, plini de noroi și slăbiți de foame; și vom bate la poarta mănăstirii, iar portarul va veni mânios și va spune: «Cine sunteți voi?». Iar noi vom spune: «Suntem doi dintre frații voștri». Și el va zice: «Nu spuneți adevărul; sunteți doi ticăloși care umblați să înșelați lumea și să furați milosteniile săracilor. Plecați de aici!». Și nu ne va deschide, ci ne va lăsa afară în zăpadă și în ploaie, în frig și în foame până seara.
Atunci, dacă vom îndura cu răbdare atâta nedreptate, atâta cruzime și atâtea ocări, fără să ne tulburăm și fără să cârtim împotriva lui, și vom cugeta cu smerenie că acel portar ne cunoaște cu adevărat și că Dumnezeu îl face să vorbească împotriva noastră; o, frate Leon, scrie că aici este bucuria desăvârșită”.

