
Odată era rugăciunea întregii familii, dar după Conciliu o parte din catolicismul laicizat a vrut să scape de ea; datorită lui Ioan Paul al II-lea și succesului sanctuarelor mariane, Rozariul a revenit la viață și s-a răspândit în viața de zi cu zi a credincioșilor.
Pentru cei care doresc să aprofundeze sensul devoțiunii mariane, trebuie să citească “Secretul admirabil al Sfântului Rozariu” și “Tratatul adevăratei devoțiuni față de Sfânta Fecioară” de Sfântul Louis Marie Grignion de Montfort (1673-1716).
Este o rugăciune simplă, Cristocentrică (cu Isus în centru), chiar dacă ne rugăm Tatăl Nostru, deoarece la fiecare deceniu se reflectează și se face referire la un moment din viața lui Isus și din istoria mântuirii.
Mulți caută în tehnici orientale forme de rugăciune care să faciliteze relaxarea și meditația, fără să știe că Rozariul este alcătuit din meditație și o repetiție care facilitează relaxarea și abandonarea inimii în Dumnezeu.
TOȚI MARII SFINȚI IUBEAU ROZARIUL ȘI ÎL RECOMANDAU
De exemplu, Don Bosco considera recitarea Rozariului fundamentală pentru metoda sa educațională. În 1848, marchizul Roberto d’Azeglio, prieten personal al lui Carlo Alberto și senator al Regatului, a vizitat oratorul lui Don Bosco. Marchizul l-a felicitat pentru tot, cu excepția timpului pierdut cu Rozariul. “Lăsați-l să nu mai recitați acea relicvă de 50 de Ave Maria înșirate una după alta.”
Don Bosco a răspuns: “Țin mult la această practică; și pe aceasta aș putea spune că se bazează instituția mea; aș fi dispus să renunț la multe alte lucruri, chiar importante, dar nu la aceasta. Și chiar dacă ar fi necesar, aș fi dispus să renunț la prețioasa dumneavoastră prietenie, dar niciodată la recitarea Sfântului Rozariu” (Cfr MB III 294).
Cum să nu-l cităm pe fericitul Bartolo Longo, fondatorul Sanctuarului din Pompei, care afirma “cine propagă Rozariul este salvat” sau pe Părintele Pio: „Părinte, dar de ce recitați mereu Rozariul și nu alte rugăciuni?”, capucinul a răspuns: „Pentru că Maica Domnului nu mi-a refuzat niciodată o grație cerută prin recitarea Rozariului”, în timp ce unei fiice spirituale i-a recomandat-o ca instrument privilegiat pentru a se apăra de atacurile diavolului. „Să fim atenți, să ținem mereu arma în mână și să veghem, pentru că dușmanul nu doarme, să fugim chiar și de umbra păcatului”.
• Facem Semnul Crucii: „În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin”.
• Apoi se anunță Misterul. De exemplu: „Primul mister de bucurie: Anunțul Îngerului către Maria”.
• Se continuă cu recitarea Tatăl Nostru și a celor 10 Ave Maria. La final se recită Gloria. În timpul deceniului se meditează asupra Misterului.
La fiecare deceniu al Rozariului se adaugă de obicei:
„O, Isuse, iartă-ne păcatele, ferește-ne de focul iadului și du în cer toate sufletele, mai ales pe cele mai nevoiașe de mila Ta”.
• Un Rozariu se compune din cinci Mistere ale unei Coroane.
În total sunt 20 de Mistere, împărțite în 4 Coroane: Misterele Bucuriei (sau „de bucurie”, se meditează luni și sâmbătă); noile Mistere ale Luminii (sau „luminoase”, se meditează joi); Misterele Durerii (sau „de durere”, se meditează marți și vineri) și Misterele Gloriei (sau „de glorie”, se meditează miercuri și duminică).
• La sfârșitul celor 5 Mistere se recită Salve Regina, apoi un Tatăl Nostru, Ave Maria și Gloria conform intențiilor Papei și, în final, Litaniile Lauretane sau alte rugăciuni mariane.
SFATURILE SFÂNTULUI IOAN PAUL AL II-LEA
Ioan Paul al II-lea: „A recita Rozariul înseamnă a te pune la școala Mariei și a învăța de la ea, Mama și ucenica lui Cristos, cum să trăiești în profunzime și în plinătate cerințele credinței creștine. Ea a fost prima credincioasă și, în viața eclezială, în Cenacol a fost un centru de unitate și caritate între primii ucenici ai Fiului ei. În recitarea Sfântului Rozariu nu este vorba atât de a repeta formule, cât mai ales de a intra într-un dialog confidențial cu Maria, de a-i vorbi, de a-i manifesta speranțele, de a-i încredința necazurile, de a-i deschide inima, de a-i declara disponibilitatea de a accepta planurile lui Dumnezeu, de a-i promite fidelitate în orice circumstanță, mai ales în cele mai dificile și dureroase, siguri de protecția ei și convinși că ea ne va obține de la Fiul ei toate grațiile necesare mântuirii noastre. Recitând Sfântul Rozariu, de fapt, contemplăm pe Cristos dintr-o perspectivă privilegiată, adică din aceeași perspectivă a Mariei, Mama Sa; medităm, adică, misterele vieții, ale patimii și ale învierii Domnului cu ochii și cu inima celei care a fost cea mai apropiată de Fiul ei. Să fim asiduu la recitarea Rozariului atât în comunitatea eclezială, cât și în intimitatea familiilor noastre: acesta, pe urmele invocațiilor repetate, va uni inimile, va reaprinde focarul domestic, ne va întări speranța și ne va obține tuturor pacea și bucuria lui Cristos, născut, mort și înviat pentru noi” (Ioan Paul al II-lea, 2 octombrie 1988).
„Rugăciune pentru pace, Rozariul este, de asemenea, dintotdeauna, rugăciunea familiei și pentru familie. Odată, această rugăciune era deosebit de dragă familiilor creștine și cu siguranță favoriza comuniunea lor. Nu trebuie să risipim această moștenire prețioasă. Trebuie să ne întoarcem să ne rugăm în familie și să ne rugăm pentru familii, folosind încă această formă de rugăciune”.
(Ioan Paul al II-lea, Rosarium Virginis Mariae)

