in

De ce este mai bine să avem preoți necăsătoriți

eucharist-1591663_1280
Foto di Robert Cheaib da Pixabay

În dezbaterea actuală privind eventuala depășire a celibatului pentru preoții Bisericii Catolice de rit roman, sunt aduse motivații teologice și spirituale profunde și valabile în confirmarea valorii celibatului: o valoare adăugată, o forță, o alegere și o chemare frumoasă și indispensabilă. Din punct de vedere teologic, Biserica Catolică vede în celibatul sacerdotal o configurare deosebită cu Cristos, care S-a dăruit în totalitate Tatălui și Bisericii. Preotul celibatar poate astfel să exprime prin întreaga sa viață o dăruire neîmpărțită lui Dumnezeu și slujirii poporului Său. Celibatul este, așadar, un dar și o mărturie a Împărăției lui Dumnezeu, un mod concret de a anticipa încă din viața prezentă realitatea viitoare a comuniunii cu Dumnezeu.

Motivele spirituale și teologice în favoarea celibatului sunt, așadar, profunde și nicidecum depășite. Dar există și motive foarte concrete, legate de viața de zi cu zi și de modul însuși de exercitare a slujirii sacerdotale, care sunt adesea trecute cu vederea de cei care propun abolirea celibatului și accesul la preoție al bărbaților căsătoriți.
Căsătoria ar introduce, de fapt, în slujirea sacerdotală o serie de noi responsabilități, legături și probleme care nu pot fi ignorate. Nu este vorba despre chestiuni teoretice: este suficient să privim dificultățile pe care le trăiesc deja preoții ortodocși și preoții catolici de rit oriental sau, într-un mod și mai evident, pastorii comunităților protestante, în cazul cărora slujirea se împletește cu viața matrimonială și familială.
Vom sugera câteva exemple.

BANI ȘI BUNURI?
Să ne gândim la haosul pe care îl poate provoca un eșec matrimonial în viața unui paroh. Sau la problemele legate de locuință: cine ar susține familia? Biserica? Parohienii? Și ce folos ar putea face membrii familiei de bunurile și spațiile parohiei? Ce probleme ar apărea în relația cu parohienii? Europa de Est are mii de experiențe negative în astfel de cazuri. Iar în cazul morții parohului, cine s-ar ocupa de membrii familiei sale?

MOBILITATE ȘI DISPONIBILITATE?
Un paroh ar trebui să fie disponibil (iar dacă nici măcar în calitate de celibatar nu ar fi disponibil, nu ar fi un preot bun) și dispus să meargă acolo unde este nevoie.
Cel care are copii și familie nu poate oferi aceeași disponibilitate.
Școala, găsirea unui loc de muncă pentru copii, păstrarea locului de muncă al soției.
Probleme concrete. Nu te poți muta cu ușurință.
Iar atunci când acest lucru s-ar întâmpla, costurile ar putea fi prea mari, atât din punct de vedere economic, cât și la nivelul dificultăților pentru familie.

O MUNCĂ SAU O VOCAȚIE?
Câte persoane ar fi tentate să folosească Biserica pentru a-și întreține familia și să trăiască preoția ca pe o muncă?
Să nu ne gândim doar la țările bogate: să ne gândim la periferiile lumii.

ȘANTAJABILITATE?
Să ne gândim la preoții aflați în contexte de frontieră: Asia, America de Sud, Africa, metropole, periferii occidentale, cartiere-ghetou, cartiere mafiote.
Un preot care, în predica sa, trebuie să denunțe răul, să propună binele, să explice învățătura Bisericii și să lucreze pentru bine, să lupte împotriva nedreptăților sau împotriva unor structuri care amenință Biserica chiar și numai la nivel spiritual sau cultural, câtă libertate ar avea să vorbească și să acționeze dacă ar avea o familie al cărei chip, casă și viață ar fi cunoscute de toți?
Puțină. Foarte puțină.
Un soț se gândește la familie. (Pe bună dreptate.)
Un magistrat sau un polițist își asumă aceleași riscuri, dar cel puțin membrii familiei sale nu sunt vizibili.

DUMINICA, TABERE DE VARĂ, RECULEGERI
Sâmbătă după-amiaza și duminica sunt zilele de vârf ale activității oricărui preot… și sunt, poate, și singurul moment în care familiile au mai mult timp să fie împreună.
Exemplul preoților ortodocși este nepotrivit deoarece în Ortodoxie nu există oratoriu, aproape că nu există misiuni, grupuri de rugăciune și cateheză, iar parohiile adesea doar celebrează Sfânta Liturghie și administrează sacramentele, după care se închid…
Ca să nu mai vorbim despre taberele de vară, vacanțe și reculegeri.
Poate un soț să-și lase soția și copiii pentru atât de mult timp?

SPOVEDANIE ȘI ÎNDRUMARE SPIRITUALĂ
V-ar plăcea să vă mărturisiți păcatele sau să cereți sfaturi spirituale unui bărbat care are o soție? V-ați simți la fel de liberi?
În plus, cum influențează stilul de viață al soției și al copiilor relația credinciosului cu parohul?

CASTITATE ȘI SUTANĂ
Este oare cu adevărat diferit să te raportezi la o persoană care știe să fie castă și care poartă sutană (apropo, de ce se rușinează prea mulți preoți să fie identificați drept preoți?) față de cineva care se îmbracă asemenea tuturor și care are o soție.

CASTITATE ȘI FIDELITATE
O obiecție clasică împotriva celibatului este: «Mai bine să fie căsătoriți decât să aibă o amantă».
Dar un bărbat care nu știe să fie fidel celibatului nu va fi fidel nici soției sale.
Vom avea preoți căsătoriți și, pe deasupra, infideli soției lor.

EXPERIENȚA EȘUATĂ A PROTESTANȚILOR
În librăriile protestante de limbă engleză puteți găsi secțiuni întregi de cărți despre problemele soțiilor și copiilor pastorilor și despre dificultățile gestionării «comunității» și «familiei».
Sfântul Paul vedea departe: «Eu aș vrea ca voi să fiți fără griji. Cel care este necăsătorit se îngrijește de cele ale Domnului, cum să-i placă Domnului, însă cel care este căsătorit se îngrijește de cele ale lumii, cum să-i placă soției, și este împărțit.» (1 Cor 7,32-34, VBRC2020), pentru a se putea dedica trup și suflet slujirii.
Am putea continua.

Dincolo de chestiunea spirituală și teologică, există încă o mie de motive pentru a prefera ca preoții să fie casti și celibatari.
Chiar dacă în viitor ar fi mai puțini decât sunt astăzi, pentru Biserică și pentru noi, catolicii, important este doar ca toți să fie ai lui Dumnezeu, să-și petreacă timpul rugându-se, vestind Evanghelia și administrând sacramentele.

Nu avem nevoie de preoți căsătoriți: ne sunt suficienți diaconii. Cine vrea să slujească Biserica poate face acest lucru oricum în miile de alte forme de slujire de care este o nevoie imensă pretutindeni.
Avem nevoie de preoți și mai casti. Celibatari care să-L iubească numai pe Dumnezeu. Care să aibă la inimă numai sufletele. Preoți care să dorească să-i ducă pe oameni în Paradis.
Restul este propagandă.

Paolo Botti

© Tutti i diritti riservati. Riproduzione consentita solo chiedendo permesso a info@amicidilazzaro.it
(non verrà concesso a siti con pubblicità/ads o per usi commerciali)

© All rights reserved. Reproduction allowed only with permission from info@amicidilazzaro.it
(it will not be granted to sites with advertising/ads or for commercial uses)

Rugăciune către Medalia Miraculoasă

VIVARINI, Alvise_San Juan Bautista, c.1475_ 426 (1930.123)

Sfântul Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul lui Cristos