Cum s-a format Giulgiul?

SINDONE
Di Giuseppe Enrie, 1931 – From the Hebrew Wikipedia. Original file is/was here. (Original upload log available below.), Pubblico dominio, Collegamento

Giulgiul este mereu în centrul atenției internaționale, fiind cea mai studiată relicvă din lume. Printre cele mai interesante studii se numără cele realizate de ENEA și STURP

Investigațiile STURP

În anii 1980, grupul de oameni de știință americani STURP (Proiectul de cercetare Shroud of Turin) a efectuat o serie de examinări pe Giulgi între 8 și 13 octombrie 1978, folosind spectroscopie vizibilă și ultravioletă pentru reflectanță și fluorescență, spectroscopie cu raze X și IR, spectroscopie de masă, spectrografie de masă și alte tehnici avansate, radiografie și alte tehnici de radiografie.

Analizele au confirmat absența pigmenților și a coloranților pe pânză și au demonstrat că imaginea corpului este absentă sub petele de sânge, indicând că s-a format după ele. De asemenea, s-a stabilit că imaginea se datorează unei oxidări-deshidratări a celulozei din fibrele superficiale ale țesăturii, cu formarea de grupări carbonil conjugate. Această alterare este extrem de superficială, cu o adâncime de aproximativ o miime de milimetru.

Principalele rezultate ale STURP legate de studiul imaginii sunt:

Analizele spectroscopice, prin fluorescență, cu raze X, termografice, spectrometrie Raman și testele microchimice au arătat că imaginea nu este nici pictată, imprimată, pârjolită de un basorelief fierbinte și nici obținută prin frecare pe o sculptură.

Culoarea este cauzată de o oxidare, deshidratare și conjugare a celulozei din fibrilele de in. Fibrilele din zonele de imagine prezintă o îmbătrânire accelerată în comparație cu cele din zonele fără imagine.

Imaginea prezintă un efect de ecranare: umbrirea culorii nu depinde de variația cromatică a fibrilelor adiacente, ci de numărul de fibrile colorate pe unitatea de suprafață, mai rară în zonele luminoase și mai densă în zonele întunecate.

Colorația conține informații tridimensionale ale corpului. Prin asocierea unei valori de înălțime proporțională cu intensitatea cromatică a diferitelor zone se obține o reproducere tridimensională proporțională a unui corp uman. Cu imaginile fotografice tradiționale, rezultatul este neregulat și disproporționat.

Culoarea este limitată la un strat foarte subțire al peretelui exterior al fibrilelor de in, cu o adâncime de aproximativ 200 de nanometri (o cincime dintr-o miime de milimetru). Acest tip de colorare este imposibil de realizat cu tehnici convenționale de pictură sau prin încălzirea unei statui sau basoreliefuri în contact cu materialul.

Petele roșiatice de pe Giulgiului conțin substanțe tipice sângelui uman. Cu toate acestea, o revizuire critică a studiilor efectuate în anii 1980 de STURP și Prof. Baima Bollone sugerează că nu există o certitudine absolută în ceea ce privește specia sângelui, ceea ce face necesară o analiză ulterioară.

În probele analizate, imaginea nu este prezentă sub petele de sânge, ceea ce sugerează că sângele ar fi protejat fibrilele de procesul care a generat imaginea corpului.

STURP a concluzionat: “Imaginea de pe Giulgi este cea a unui om biciuit și răstignit. Nu este produsul unui artist. Petele de sânge sunt compuse din hemoglobină și au fost testate pozitiv pentru albumină serică. Imaginea este un mister.”

Studiile ENEA

În 2005, un raport tehnic al Centrului ENEA din Frascati a raportat lansarea unui studiu care vizează reproducerea pe țesăturile de in o colorare similară cu cea a imaginii Giulgiului.

Folosind un laser excimer care emite în ultravioletele îndepărtate, cercetătorii au obținut rezultate care au reprodus superficialitatea extremă a colorării, lipsa fluorescenței, absența colorării sub petele de sânge și relația inversă dintre intensitatea colorării și distanța dintre sursă și pânză.

Aceste studii nu au explicat formarea imaginii Giulgiului, dar au ajutat la îmbunătățirea înțelegerii acesteia. Raportul ENEA spunea: “Nimeni nu poate presupune că imaginea de pe Giulgi a fost produsă de fulgere de lumină ultravioletă emisă de un laser. Rezultatele noastre arată că laserul cu excimer este un instrument puternic pentru a simula procesele fizice și chimice care ar fi putut cauza colorarea.” Iar dificultățile științifice și tehnologice în reproducerea imaginii fac „ipoteza unui falsificator medieval nerezonabilă”.

Atât studiile ENEA, cât și STURP au făcut posibilă stabilirea unor criterii științifice precise pentru evaluarea fiabilității încercărilor de reproducere a imaginii. Toate teoriile propuse până acum s-au dovedit incomplete: fie nu au fost însoțite de o verificare experimentală riguroasă, fie au produs imagini cu caracteristici fizice și chimice diferite de cele ale Giulgiului.

Până astăzi, este cert că nimeni în Evul Mediu nu l-ar fi putut reproduce folosind tehnicile disponibile la acea vreme, deci nu este un fals. Încă nu știm cum a fost produsă imaginea.

Paolo Botti

REZUMATĂ
Ipoteze privind formarea imaginii
Teoria naturală: imaginea s-ar fi format prin reacții chimice între corp și țesătură, de exemplu din cauza aminelor volatile (cum ar fi putrescina și cadaverină). Cu toate acestea, acest lucru nu explică precizia extremă, tridimensionalitatea sau natura superficială a colorării.

Teoria termică: contact cu un corp fierbinte sau un basorelief. Aruncat: lasă urme de arsuri și nu ține cont de detaliile microscopice.

Teoria picturală: propunerea că este o operă de artă medievală. Înlăturat de studiile științifice: nu au fost găsite urme de pigmenți sau pensule.

Teoria laser/lumină intensă (ENEA): un impuls de lumină UV de înaltă energie ar fi putut simula efectele asupra fibrei. Totuși, ar necesita o cantitate enormă de energie, nerealizabilă cu mijloace medievale (și nici cu cele moderne la scară largă).

Ipoteza paranormală sau miraculoasă: unii propun că imaginea s-a format supranatural în momentul învierii. Cu toate acestea, acest lucru nu poate fi verificat științific și rămâne în domeniul credinței.

© Tutti i diritti riservati. Riproduzione consentita solo chiedendo permesso a info@amicidilazzaro.it
(non verrà concesso a siti con pubblicità/ads o per usi commerciali)

© All rights reserved. Reproduction allowed only with permission from info@amicidilazzaro.it
(it will not be granted to sites with advertising/ads or for commercial uses)

frerecharles

Rugăciune de abandonare – Charles De Foucauld