Maternitatea-surogat este în mod evident o modalitate de exploatare și de transformare a ființelor umane în obiectele unui comerț pervers. Copilul devine un produs care este comandat, cumpărat și vândut, chiar returnat dacă clientul nu este pe deplin satisfăcut. Iar femeia care își angajează corpul devine doar un container, un incubator, un „cuptor”. Se poate ajunge foarte ușor la exploatare, constrângere și trafic de persoane, cu rețele criminale care beneficiază îndeosebi de pe urma femeilor sărace sau a celor din țări în curs de dezvoltare. Aceste femei sunt private de propria demnitate și, împreună cu copiii născuți din surogație, devin victime inocente ale unor situații nedrepte în care sunt violate drepturilor umane fundamentale.
a) Copilul ca produs comercial, supus „controlului de calitate”
Când o sumă semnificativă de bani este investită în achiziționarea unui produs, așteptările privind calitatea sunt în mod evident ridicate. Adesea, părțile implicate într-un contract de surogație au cheltuit deja o sumă considerabilă de bani pe tratamentul reproductiv și chiar dacă surogația este prima încercare a părinților beneficiari, este în sine o tranzacție scumpă. Costurile variază de la aproape 30.000 pana la peste 100.000 de euro, depinzând de țara în care are loc procesul. În urma unei asemenea investiții, așteptările sunt mari și îi pot face pe părinții beneficiari să creadă că au dreptul de a primi nu numai copilul, care trebuie să aibă anumite caracteristici, dar și un fel de garanție privind succesul acestuia pe plan profesional, social și academic. Selecția mamelor purtătoare și a donatoarelor de ovule presupune un proces inchizitorial pentru a garanta „calitatea” ovulelor sau a pântecului purtător și poate implica chiar și o selecție în funcție de rasă.
b) Mamele purtătoare ca produse consumabile
În timpul sarcinii, relația dintre mama surogat și părinții beneficiari sau agenția de intermedieri este de obicei strânsă și femeia primește orice fel de îngrijire și atenție. Dar odată ce copilul este născut și acțiunile legale sunt complete, atât părinții beneficiari cât și agenția dispar, femeia purtătoare re-devenind un element inutil și uneori chiar iritant. Abia atunci ea resimte greutatea exploatării, singurătatea cauzată de abandonarea copilului, faptul că sarcina s-a transformat într-o marfă, în interesele unei afaceri care se ocupa cu tranzacții de ființe umane.
c) Implicații medicale și psihologice:
Deoarece surogația este o practică relativ recentă, încă trebuie să se determine în ce fel este afectat copilul. Dar din ce în ce mai mulți experți și mai multe studii evidențiază importanța legăturilor realizate între mamă și copil în timpul sarcinii. Este justificat să presupunem că după o sarcină care este văzută ca o afacere, relația cu copilul abandonat după naștere și considerat o sursă de venit să afecteze normala dezvoltare psihologică a copilului, în special când el sau ea devine conștient/ă de originea surogat. O sarcină cu mamă purtătoare deteriorează în mod intenționat legătura maternă naturală care are loc în timpul sarcinii – o legătură pe care medicii o încurajează și promovează în mod consecvent. Fetologia arată că cele 9 luni pre-naștere joacă un rol vital în dezvoltarea emoțională și psihologică pe termen lung. Atunci când legătura genetică dintre mamă și copil este afectată, rezultă urmări de durată, resimțite de amândoi. În locurile unde surogația este legală, acest rău este instituționalizat.
În aceeași manieră, este mai mult decât probabil ca detașarea și renunțarea la copil să afecteze mama surogat într-un fel sau altul, chiar dacă este hotărâtă să considere sarcina ca fiind o simplă afacere. Adesea, mamele purtătoare au nevoie de consiliere psihologică în timpul și după sarcină.
Părinții beneficiari, de asemenea, resimt presiunea psihologică. Pe parcursul celor 9 luni de sarcină, părinții beneficiari nu pot avea siguranța deplină că mama surogat nu va regreta și nu va anula astfel contractul sau că unul dintre donatorii de gameți nu va cere el custodia copilului! De asemenea, adeseori mama beneficiară are nevoie de ajutor psihologic pentru a face față unei situații stresante și pentru a accepta că propriul copil provine dintr-o sarcină externă.
O relație dificilă este și cea dintre mama surogat și tatăl beneficiar. Acesta vede o femeie purtându-i fiul natural, dar cu care nu are totuși niciun fel de relație naturală. Sunt scenarii neobișnuite, dar des întâlnite, contrarii naturii umane. Pe de altă parte, utilizarea metodelor de reproducere artificială și abuzul de acestea pot atrage cu ușurință complicații medicale atât pentru mama surogat, pentru tinerele femei care își vând ovulele dar și pentru copilul născut prin intermediul tehnologiei reproductive.
d) Complicații neprevăzute: copilul ca produs nedorit al unei tranzacții commercial
Din păcate, se poate întâmpla ca copilul să aibă o dizabilitate, sau să nu aibă sexul „așteptat” iar părinții contractanți să refuze să îl preia sau să ceară mamei purtătoare să avorteze. În august 2014, un cuplu de homosexuali din Australia au abandonat un copil cu sindromul Down, dar au luat-o pe sora geamănă, care a fost născuta cu o altă dizabilitate. Mama purtătoare a păstrat copilul cu sindromul Down și a cerut fata înapoi, dar solicitarea ei a fost respinsă. În mod paradoxal, se poate întâmpla ca un copil să aibă 2 sau 3 mame și tați și, cu toate acestea, nimeni să nu îl vrea. Atunci când un copil este rezultatul unei tranzacții comerciale în care a fost plătită o sumă mare de bani, se așteaptă și pare obligatorie garantarea „calității copilului” care face obiectul contractului – sau returnarea banilor, în cazul în care târgul obținut nu este satisfăcător.
e) Traficul de ființe umane
Termenul „mamă surogat” sau „mamă purtătoare” este unul de dată recentă și, la prima vedere, pare să afecteze doar un procent foarte mic din societatea noastră, ceea ce conduce la o reacție de indiferență sau relativism cu privire la această practică. Acest termen este deseori interpretat ca fiind rezultatul unei decizii personale a unui individ autonom și cu deplină libertate de a decide în ceea ce privește propriul corp și propria viață, decizie ce nu are un impact asupra altora și asupra căreia legea nu ar trebui sa intervină.
Totuși, spre deosebire de numeroasele riscuri menționate deja, această practică este, prin natura sa, un teren fertil pentru exploatare, abuz și trafic de persoane care nu afectează numai țările în curs de dezvoltare. Astfel, în USA, a fost desființată o rețea de avocați care crease un stoc de bebeluși nenăscuți ce urmau a fi vânduți la un preț de 100.000 USD, folosind mame surogat.
În Asia, cazul „Babe 101” a însemnat dezmembrarea unei rețele ilegale de mame surogat și eliberarea unor tinere femei atrase de promisiunea unui loc de muncă decent, dar care au fost folosite ca mame purtătoare, unele chiar în urma violurilor.
În iunie 2012, poliția din Nigeria a eliberat 32 de fete însărcinate, cu vârste între 15 și 17 ani, sechestrate. Unele fete au declarat că li s-a oferit suma de 192 de dolari pentru bebelușii lor, prețul final urmând să fie stabilit în funcție de sexul copilului. Copiii au fost vânduți pentru sume variind de la 2.000 la 6.000 de dolari.
Parlamentul din Thailanda a aprobat recent o lege prin care este interzisă practica surogației, care s-a extins considerabil și în mod tragic în ultimii ani din cauza unui vid legislativ. Conform datelor furnizate de Consiliul Medical din Thailanda, această afacere poate produce câteva sute de copii anual.
Trebuie să amintim de Articolul 7.1g din Statutul Curții Penale Internaționale adoptat la Roma ce include sclavia, violul, prostituția forțată, sarcina forțată, sterilizarea forțată, abuzul sexual și alte tipuri de abuzuri sexuale în lista crimelor împotriva umanității.
India e una din principalele țări furnizoare pentru piața de mame purtătoare. Întrucât această piață nu este acoperită de legislație, femeile implicate sunt expuse constant unor umilințe și exploatări comparabile doar cu rețelele de prostituție. În plus, supravegherea și asistența medicală sunt exclusiv direcționate către copil, lăsând mama neasistată medical. Mai mult, reamintim că India este una din țările cu cea mai mare rata de mortalitate post-partum din lume.
Aparte față de infracțiunea flagrantă, există pe rolul instanțelor sute de cazuri de trafic de persoane, în întreaga lume: de la primul caz raportat în 1987, Baby M, în SUA, ori cazul extrem de complicat Manji (India 2008), până la recenta cauză CEDO Paradiso și Campanelli din Italia, în care Curtea, în ianuarie 2015, a validat vânzarea unui copil născut de o mamă purtătoare, continuând cu o listă lungă de cazuri similare.
