Iată un exemplu care va exprima întrucâtva gândul meu. Presupun că fiul unui medic priceput întâlnește în drumul său o piatră care îl face să cadă și că, în această cădere, își fracturează un membru; îndată, tatăl său vine la el, îl ridică cu iubire, îi îngrijește rănile, folosind pentru aceasta toate resursele artei sale, iar în curând fiul său, complet vindecat, îi arată recunoștința sa. Fără îndoială, acest copil are tot dreptul să-și iubească tatăl!
Dar voi face încă o altă presupunere. Tatăl, aflând că pe drumul fiului său se află o piatră, se grăbește să meargă înaintea lui și o îndepărtează (fără să fie văzut de nimeni). Cu siguranță, acest fiu, care este obiectul iubirii sale prevăzătoare, neștiind de nenorocirea de care tatăl său l-a izbăvit, nu-i va arăta recunoștința sa și îl va iubi mai puțin decât dacă ar fi fost vindecat de el… dar, dacă ajunge să cunoască primejdia de care tocmai a scăpat, oare nu-l va iubi mai mult?
Ei bine, eu sunt această copilă, obiect al iubirii prevăzătoare a unui Tată care nu Și-a trimis Cuvântul pentru a-i răscumpăra pe cei drepți, ci pe păcătoși. El vrea să-L iubesc pentru că mi-a iertat nu puțin, ci totul. Nu a așteptat ca eu să-L iubesc mult asemenea Sfintei Maria Magdalena, ci a voit ca eu să știu cum m-a iubit cu o iubire de negrăită prevedere, pentru ca acum să-L iubesc până la nebunie!…
Am auzit spunându-se că nu s-a întâlnit niciodată un suflet curat care să iubească mai mult decât un suflet pocăit; ah! cât aș vrea să dezmint această afirmație!
Tereza de Lisieux, Manuscrisul A, 38v°–39r°.
Traducere realizată de Amici di Lazzaro
© Tutti i diritti riservati. Riproduzione consentita solo chiedendo permesso a info@amicidilazzaro.it
(non verrà concesso a siti con pubblicità/ads o per usi commerciali)
© All rights reserved. Reproduction allowed only with permission from info@amicidilazzaro.it
(it will not be granted to sites with advertising/ads or for commercial uses)
